𝓓𝓲𝓪𝓫𝓸𝓵𝓲𝓴 𝓛𝓸𝓿𝓮𝓻𝓼 𝓞𝓷𝓮 𝓢𝓱𝓸𝓽𝓼

Pot să te sărut?/Reiji ( Editat )

Te uiți încruntată la ceas, deoarece ora de pian s-a terminat acum 20 de minute, iar tu aștepți în fața conacului după mama ta. În acest timp ai încercat să o apelezi, dar nu a răspuns. Trebuia să fie aici deja. Ce s-a întâmplat oare? Ea niciodată nu întârzia.

Tresari scurt când tlefonul îți vibrează din buzunarul jachetei.
Îl scoți repede, apoi răspunzi, nemaiuitându-te și la cine te suna.

- Alo?

- Scumpo, va trebuii să aștepți mai mult timp. Un accident a avut loc, și poliția a blocat autostrada principală. Trebuie să ocolesc, iar asta o să dureze ceva.

- Cee? Și eu ce fac? Nu mă poate lua tata? Bani de taxi nu am...

- E reținut de șeful lui dintr-o ședință. Știi bine că nu poate pleca așa ușor... Uite, voi încerca să vin cât de repede pot, da? Te iubesc!

- Bine, mersi, și eu te iubesc, îi răzpunzi și închizi, în timp ce îți bagi telefonul înapoi.

- Ziua asta poate merge mai prost? Întrebi în mod retoric, dar primești imediat și răspunsul.

Un tunet puternic se aude, iar picuri reci încep să cadă cu rapiditate pe asfalt.

- Se pare că da! Oftând, te întorci spre conac. Singura varianta era să-l rogi pe Reiji să te lase la el până vine mama ta. Bați iar în poartaconacului, aceasta deschizându-se odată cu un scârțâit lung și silențios.

Ai un sentiment straniu când intri înăuntru, dar îți trece repede din cauză că te încălzești instantaneu.

Urci scările în liniște și mergi spre laboratorul lui, observând că ușa este puțin crăpată, o porțiune de lumină iese din cameră.

Deschizi ușa complet și îl vezi pe Reiji întins pe canapea cu o carte in mână. Are ochelarii pe ochi și cămașa desfăcută la primii trei nasturi.

Picioarele tale se îndreaptă spre capapea. Îți lași ghiozdanul în care sunt partiturile jos și te așezi în genunchi.

Practic te holbezi la el. " Este așa frumos. Perfect chiar " Ești îndrăgostită de el, dar știi că Reiji nu are cum să aibă aceleași sentimente pentru tine.

Fără să realizezi îți duci palma aproape de chipul său cu gândul să îi dai părul la o parte, dar acesta te prinde imediat de mână.

Tesari speriată, iar băiatul se ridică în șezut, apoi ia ochelarii de pe ochi cu cealaltă mână.

- Ce faci aici, N/T? Se încruntă.

- Am... eu... am venit aici fiindcă atunci când am vrut să plec m-a sunat mama. Mi-a spus că va ajunge aici târziu ca să mă ia, iar tata nu poate veni pentru că e reținut la muncă, a mai început ploaia, nu am putut pleca, deci am venit aici... spui totul dintr-o suflar, dar acesta te întrerupe.

- Bine, zice râzând scurt, dar pe jos ce făceai?

- Îmi... căutam cercelul? Zâmbești stânjenită, răzpunsul tău sunând mai mult ca o întrebare.

- Pe fața mea? Zâmbește la rândul lui.

- Eu...

- Pot să te sărut?

-P-poftim? Îți ridici capul repede, care era în pământ.

- Mă lași?

- Nu....

- Nu?

- Adică da...

- Da?

Dai din cap frenetic, dezizând să nu mai vorbești. Poate ai fi zis iar o prostie.

Acesta rânjește, timp în care se apropie mai mult de tine. Își așează o palmă pe obrazul tău, iar cealaltă pe talia ta, ridicându-te până ce ti stăteai comfortabil la el în poală. Își lipește buzele de ale tale, iar tu îți bagi timid degetele în părul său.

Am revenit. Haha, următorul cu Laito și Subaru. Cu ei n-am făcut capitole cu sărutul. Apoi trec la frații mukami :).