𝓓𝓲𝓪𝓫𝓸𝓵𝓲𝓴 𝓛𝓸𝓿𝓮𝓻𝓼 𝓞𝓷𝓮 𝓢𝓱𝓸𝓽𝓼

Vecinul/Subaru ( Editat )

Oftezi lung, privind obosită sufrageria noului tău apartament. De-abia acum două săptămâni te-ai mutat în N/O (numele unui orașu) și oficial ți-ai terminat de aranjat locuința, dar ai fost nevoită să o faci de una singură, deoarece cine trebuia să te ajute, te-a lăsat de izbeliște.

Trebuie să recunoști că ți-a fost destul de greu să pleci de lângă părinții tăi, deoarece te-ai obișnuit să-i vezi în fiecare zi, sau să stai cu aceștia, însă ai decis că ai nevoie de un loc numai al tău, unde să poți gândi limpede, să te poți odihni, și să poți face tot ceea ce vrei. Plus că ai vârsta necesară ca să te poți muta.

Te arunci extenuată pe canapeaua din mijlocul camerei, deoarece decizi că un somn ți-ar prinde chiar foarte bine. N/C, câinele tău deja și-a găsit un loc călduros lângă șemineu, așa că de ce să nu faci și tu la f3l?

Îți imaginezi că va fi un somn lung și liniștitor, dar planul tău se sfărâmă imediat când auzi din peretele vecin pocnituri urmate de alte lovituri puternice. Se auzeau tot mai tare, ceea ce te făce să te speri treptat, începând să-ți închipui fel de fel de lucruri.

După mai multe ezitări, și văzând că zgomotele tot nu încetează, cobori de pe canapea și decizi să mergi la vecinul zgomotos. Da, îți era frică de ceea ce se putea întâmpla acolo, dar chiar aveai nevoie să dormi. Obosela ți se citea pe chip.

Ieși din apartamentul tău ținându-ți telefonul și cheile în mână, îndreptându-te spre ușa de lângă tine.

De ce nu intervenea nimeni altcineva sau nu era câtuși puțin deranjat de sunete? Deoarece pe acest etaj erau cinci apartamente, din care unul nu era locuit, în unul era o familie care era mereu plecată, iar în altul se afla o bătrânică ce avea probleme cu auzul.

Ajungi în dreptul ei, apoi bați destul de tare să fii sigură că se aude. Fix când credeai că nimeni nu îți va mai răspunde, auzi ușa descuindu-se cu putere, din spatele ei aparând o siluetă înaltă.

Aerul ți se oprește în gât întâlnindu-i irișii băiatului. Aveau o nuanță nemaivăzută de roșu sângeriu și superb, părul său alb îi stătea tot ciufulit, o parte din el acoperindu-i celălalt ochi.
" Are trăsături foarte frumoase ", gândești tu în timp ce-l examinezi atentă.

— Ce vrei? Acesta își drege glasul, apoi vorbește pe un ton enervat.

— Ă, da, ce vreau. C-ce vreau? Te bâlbâi tu puțin. Aah, da... te rog să încetezi cu acele zgomote, aș vrea să mă odihnesc, dar nu pot cu atâta gălăgie, îl rogi frumos, observând fară să vrei lucrurile sparte din sufragerie. Era un dezastru total, și să nu mai vorbim de pumnii lui însângerați.

— Mda, altceva? Aproape mârăie el întrebarea.

— P-poftim? Ascultă, domnule, ți-am cerut frumos să faci liniște! Dacă nu vei înceta voi chema administratorul blocului! Te răstești nervoasă.

— Aha, spune în timp ce își dă ochii peste cap.

— Dar eu vorbesc serios! Îi țipi în față.

— Scuze, dar la înălțimea ta nu te pot lua în serios, recunoaște acesta și te bate ușor pe cap, de parcă ai fi un câine.

Tu doar îi dai mâna la o parte nervosă.

— Fă liniște! Țipi pentru ultima data și îi întorci spatele, pășind apăsat înapoi spre ușa ta.

— Frumos fund, spune chicotind.

Înainte să intri în apartament, îl plivești, arătându-i degetup mijlociu.