𝓓𝓲𝓪𝓫𝓸𝓵𝓲𝓴 𝓛𝓸𝓿𝓮𝓻𝓼 𝓞𝓷𝓮 𝓢𝓱𝓸𝓽𝓼

Azusa întâlnire.

— Mamăăă, mai ușor. Mă plâng.

— Haide, scumpo, îl pierdem pe tatăl tău. Zice ea veselă.

— Cred că mai degrabă el s-a pierdut, murmur.

— Nu-i adevărat N/T! Știu perfect unde suntem și pe unde mergem! Spune încrezător. Harta asta e devină! Ce denumiri mai sunt și astea?

— Tată, ți harta invers. Îmi dau ochii peste cap, și trec pe lângă el, lundu-i-o din mână. Lasă-mă mai bine pe mine.

El oftează trist, iar mama ta îl mângâie pe spate.

Deși are 44 de ani, e foarte imatur.

***

În scurt timp am ajuns la locul de camping. Da, ce mod mai frumos de ați petrece prima săptămână din vacanța de vară, decât să mergi cu cortul într-o pădure tâmpită, cu insecte tâmpite, și cu niște vecini snobi?

Bineînțeles că ei deja au ajuns la locul de campat, deja au făcut corturile, și deja au făcut de mâncare. Sunt așa de perfecți. E enervant. Parcă ne fac în ciudă.

— Ah, dragilor, ce a durat atât? Se încruntă domnul Kanzeki, capul familiei, și dușmanul tatei. E o poveste mai veche cu ei, oricum, pe scurt, el și tata au fost îndrăgostiți de mama, dar ea l-a ales pe tata, și de adunci Finias Kanzeki, mereu îl umilește pe tata în fața mamei. Greg, să nu îmi spui că ai fost atât de incompetent încât să transformi un drum de 15 minute, într-unul de aproape o oră. Vorbește arogant.

— Pffft, normal că nu. Am decis să admirăm natura în drumul nostru. Spune tata, încercand să pară arogant.

— Aha. Finias își dă ochii peste cap. Ah, Janette, ce fermecător arăți, spune el și îi ia mâna mamei, vrând să o sărute, dar tata își bagă mâna și o sărută pe a lui.

Eu și mama ne abținem să nu râdem.

— Vai, Finias, ce gentlemen ești. Acum arată-i și nevesti-tii asta.

El își dă ochii peste și merge spre scaunul pus lângă grătar.

— Uau, tată, ce rekt i-ai dat! Îl aplaud.

— Mulțumesc N/T! Am fost un tată cool!

— Șiiii, s-a dus admirația. Merg să montez cortul meu.

Ei aprobă, apoi îl aud pe tata întreband-o pe mama ce-i ăla un rekt.

***

După jumătate de oră, cortul este gata. L-am așezant sub un copac unde era multă umbră. Dau să mă ridic pentru a-mi lua restul bagajului, dar o voce mă oprește. O voce super enervantă, mai exact.

— N/T! Ce mai faci, frumoaso?

Mă întorc și zăresc părul blond al lui Ren.

— Puteam fi foarte bine, dar se pare că soarta nu a dorit asta.

— Haide, nu fi așa rea, te rog. Asta mă rănește. Își pune mâna în dreptul inimii teatral.

— Ce vrei, Ren? Îmi dau ochii peste cap. Și ce-i cu ghiozdanul negru? Încerci să fi băiat rău și să porți o non-culoare?

— Hahaha, nu. Este al amicului meu. Zice strâmbându-se.

— Al cui? Încep să râd. Parcă acum ceva timp spunea-i că nimeni nu-i destul de bun să-ți fie prieten, iar acum...

— Ei bine, mi-am schimbat părerea, da? Am găsit o persoană care mă ascultă și mă înțelege!

— Cum o fi. El unde e?

— De ce te interesează, huh?

Îmi dau ochii peste cap.

— Bine, secretosule, zic și îmi caut în ghiozdan apa, dar nu o găsesc.

Merg spre mama, ignorându-l pe Ren.

— Unde-i apa? Întreb.

— Tatăl tău nu a luat sticlele cu apă pentru excursie. A luat doar pentru drumul de acasă, până aici. Zice nervoasă.

— Ce?? Îmi întorc privirea spre el, dar el tace.

— Ugh, dă-mi harta aceea. Îmi scutur capul și i-o iau din mână. Hmm... am găsit! Este un izvor cu apă potabilă la 5 km de aici. Voi lua pentru azi, iar mâine tata va merge să ia mai multă.

Mama îmi dă ghiozdanul, în care pune două sticle de plastic mărișoare, încât să nu-mi fie greu. Pun harta într-un buzunar, și plec spre direcția izvorului.

***

Drumul este destul de bun, fără noroi sau mai știu eu ce, totuși calc cu grijă și... tresar când aud un geamăt. Mă uit în jos, și observ că am călcat pe o mână ( SUNĂ PENAL, ȘTIU ) . Țip speriată, dar sunt oprită de o voce joasă:

— Deșii eu sunt ăla rănit, tot tu țipi. Îmi mut privirea spre direcți vocii și observ un băiat de vârsta mea, cu o bonetă pe cap, o freză ciudată, cu bandaje pe brațe și gât, stând sprijinit de in copac.

— Îmi... Îmi pare rău. Spun și dau să îi iau mâna, pentru a vedea cât de grav e, dar el și-o retrage repede.

— Sunt bine, nu-mi trebuie grija ta. Zice enervat și se ridică. Este mult mai înalt decât mine, eu ajungandu-i până aproape de umăr.

— Scuză-mă că încercam să-mi cer iertare.  Zic arțăgoasă.

Își dă ochii peste cap și mă privește atent, apoi își ridică mâna și o pune pe obrazul meu.

Mă panichez.

— Ce-ce crezi că fa...

— Tu ești N/T, nu-i așa? Mă întrerupe.

Mă încrunt, de unde îmi știe ăsta numele? Și de ce mă atinge?

Văzând că nu spun nimic, își ia mâna de pe obraz, și o prinde pe a mea.

— Sunt Azusa Mukami. Amicul lui Ren.

AM ÎNCERCAT SĂ-L FAC ȘI PUȚIN AMUZANT, SPER CĂ VĂ PLACE. NEXT CU RUKI LA 25 DE VOTURI. CIUS.