𝓓𝓲𝓪𝓫𝓸𝓵𝓲𝓴 𝓛𝓸𝓿𝓮𝓻𝓼 𝓞𝓷𝓮 𝓢𝓱𝓸𝓽𝓼

-LadyUndertaker-

Capitol special cu:
Carla
Loc:
Într-o cabană

— Iubito? Întreabă Carla văzând că mai ai puțin și adormi.

Tresari și te uiți spre el. Te privește încruntat de la volan.

— Ochii înainte! Zici speriată.

— Numai este nimeni pe stradă la ora asta, Flavia. Doar noi suntem. Expresia i se schimbă în una perversă.

Tu doar îți dai ochii peste cap. Uneori te enervează comportamentul lui. Odată e încruntat, odată e...

Tresari când îi simți mâna pe coapsă.

Îți așezi mâna mică peste mâna lui gicantică, și îl oprești.

Carla oftează.

— Nu-i nici momentul și nici locul potrivit. Spui serioasă.

Acesta se îmbufnează, dar dă din cap. Te dai mai aproape de el și îl pupi pe obraz. Vezi un zâmbet micuț în colțul gurii lui.

Oare la ce se gândește acum? Te întrebi în minte.

Carla este încă un mister, chiar dacă vă știți din copilărie. Ați început să fiți prieteni de la 6 ani, atunci când mama ta a mers în vizită o prietenă de familie. Cu timpul totuși, prietenia s-a transformat în ceva mai mult, și acum, iată-te aici, cu el în mașină, îndreptându-vă spre  cabana din pudure a părinților tăi pentru a  sărbătorii o săptămână de când sunteți împreună.

***

Carla oprește mașina. Scoate cheile și coboară din mașină. Înainte de a închide portiera, se uită la tine și vorbește.

— Flavia, stai în mașină până scot bagajele și le duc în cabană.

Dai din cap si stai cuminte în mașină.

După câteva minute, Carla reapare lângă portiera ta și ți-o deschide. Îți întinde mâna și te ajută să cobori.

Te ia de mână, apoi blochează mașina.

— Uau, ce drăguț te porți. Spui uimită.

— Mereu am fost drăguț. Se încruntă și deschide ușa din lemn. Se aude un scârțâit. Intrați amândoi în cabană și începi să tremuri. Chiar dacă afară era destul de cald, înăuntrul cabanei este destul de frig. Carla îți observă tremuratul și te trage în brațele lui.

Îți bagi capul în umărul lui, iar el își așează bărbia pe creștetul tău și îl sărută.

— Scuze, Flavia.

— Nu-i vina ta că aici este frig. Îl asiguri tu.

Acesta aprobă cu un zâmbet micuț și se întinde să încuie ușa în urma voastră și să aprindă luminile.

— Ar trebuii să despachetăm. Zici tu uitându-te la bagaje.

— Neah, hai să facem mâine asta. Spune și te ia pe sus, punându-te pe umărul lui.

— Carla, lasă-mă jos! Țipi și îl lovești cu palmele peste spate.

El te strânge de mijloc.

— Stai cuminte sau te pedepsesc. Zice serios.

Îți dai ochii peste cap. Carla te pune frumos pe canapea și te descalță. Îl vezi cum merge spre un dulap alb, de acolo scoțând o pătură albastră și subțire.

Acesta ia telecomanda și pornește televizorul, apoi se pune lângă tine și aruncă pătura peste umerii tăi.

Ți-o aranjezi astfel încât să îți acoperi corpul. Carla își așează o mână pe umerii tăi și te lipește de el.

Tu zâmbești fericită și te întinzi să îl săruți. Acesta acceptă bucuros. Îi simți mâna mare și caldă pe obrazul tău.

Vă îndepărtați, iar el își sprijină fruntea de a ta, aer cald venindu-ți peste față.

Carla te privește în ochi și zâmbește. Are acel zâmbet după care te-ai topit. Carla zâmbind este cel mai superb lucru pe care l-am văzut, gândești tu.

— Te iubesc, Flavia, spune acesta sincer.

Roșești și mai tare la auzul cuvintelor, apoi vorbești și tu.

— Și eu te iu-iubesc.