𝓓𝓲𝓪𝓫𝓸𝓵𝓲𝓴 𝓛𝓸𝓿𝓮𝓻𝓼 𝓞𝓷𝓮 𝓢𝓱𝓸𝓽𝓼

Camera Liberă/Raito ( Editat )

Muzica devenea din ce în ce mai asurzitoare, iar tu simțiai că o să explodezi din moment în moment. Regreți că te-ai lăsat convinsă de prietena ta ca să mergi la petrecerea asta, totuși nu voiai nici să o dezamăgești.

Însă acum, te simțeai mai inconfortabil ca niciodată, în jurul tău fiind persoane pe care nu le cunoșteai, plus mirosul urât de alcool, și cuvintele obscene care erau strigate peste muzică.

Decizi să mergi dintr-o cameră pentru a putea sta în liniște. Nu îți plăcea agitația asta. De-abia dacă auzia versurile melodiei. Țipetele adolescenților din cameră astupau melodia.

N/P era de negăsit, așa că faci loc printre persoane, decizând să găsești o cameră goală pentru a te liniști puțin. O iei spre scări, în drumul tău dând de pahare roșii răsturnate, și aruncate peste tot.

Ajungi destul de repede la al doilea etaj, deoarece la primul se auzia muzica la fel de tare ca la parter, însă aici era mult mai bine.

Pe peretele din fațw ta se aflau mai multe uși, și, cum nu știai care este liberă și care nu, ai decis să asculți pe la fiecare ușă. Chiar nu doreai să le deschizi pe rând pentru a vedea... ei bine, știți voi.

Mergi cu pași mici spre prima cameră din rând, apoi îți pui urechia. Din interiorul încăperii se auzeau mai multe râsete ale unor băieți. Te dai în spate și faci așa până ajungi la a patra ușă, dar când te apleci spre ea, aceasta se deschide dintr-o dată, iar tu pici peste persoana care dorea să iasă.

Încerci să te ridic jenată de pe el, dar băiatul roșcat te trage puternic înapoi, izbindu-te de pieptul său.

Ridici capul speriară, și întâlnești o pereche de ochi verzi, care te priveau atenți. Si ce mai ochi...

— Asculți pe la uși, bitch-chan? Întreabă zâmbind amuzant de sitiație.

— Cee... eu... Nu-nu făceam asta! Te aperi repede. Chiar nu!

— Atunci ce făceai? Rânjește, apoi se ridică de pe jos, trăgându-te și pe tine odată cu el.

— Um, căutam o cameră unde să stau departe de agitația de jos, continui să-i explici, încercând să ieși din brațele sale mult prea lipicioase.

— Poți să stai în camera mea dacă vrei, este destul loc, spune vesel și arată spre dormitor cu o mișcare ușoară a capului.

— Umm, nu cred că este o idee bună... tonul tău era uu un pic speriat. Voi căuta altă cameră, îl asiguri.

— Ești sigură? Nu cred că ai să fii în siguranță altundeva, insistă băiatul.

— Nici nu te cunosc, iar fața ta nu-mi inspiră absolut deloc încredere, vorbești, apoi te îndepărtezi discret de acesta. Ugh, ești un străin.

— Nu, bitch-chan, sunt Raito.