De data aceasta comentariul pe text care imi va placea cel mai mult va primi dedicatie. Fara tema deci. Scrieti ce simtiti. :)
Comentariul care mi-a placut cel mai mult capitolul trecut apartine lui crineland si este acesta:
"Cine spunea că nu există miracole a greșit rău. Există și se numește Raimond:)). Îmi place schimbarea asta a lui. Amira în schimb mi se pare extrem de schimbată, schimbată față de el. De la dorința de ai devenit soție s-a ajuns la scârbă:)). Preferam sa nu o pomenească deloc pe Monique, nu îmi place de ea, deloc. Dar știi la ce mă gândesc? Nu, de fapt, ce mă miră? Că nu a uitat-o, sau că nu a omorât-o sau vândut-o până acum. Eu cred că este îndrăgostit de ea dar nu știe, de plăcut clar o place. Tu ai trimite o fată la școală pe banii tăi dacă nu ai plăcea-o? Sunt curioasă ce ne mai pregătești. Oare ce se va întâmpla cu Amira? Asta îmi aduce aminte de faptul că ai folosi povestirea în ramă pe la început, sigur nu ai folosit procedeul degeaba, sunt foarte curioasă. Felicitări! Îmi place mult. Și, dragă Raimond, nu te mai schimba că îți stă bine în rolul de iubit grijuliu:)). Amira, las-o pe Monique că e departe:)). Abia aștept capitolul următor."
Lectura placuta :)
Raimond razand vesel si cu lacrimi zglobii in ochii. O imagine de nepretuit. Am ramas blocata contempland la imaginea lui un timp.
- De ce nu razi?
- Violenta nu ma amuza, i-am raspuns zambindu-i retinut si ridicandu-ma de pe pat dandu-mi importanta.
Nu m-a contrazis. A intrat in baie fara sa-mi adreseze niciun cuvant.
Am stat in mare stres pana a iesit. Nu eram sigura daca l-am enervat destul de tare incat sa mature praful cu mine sau doar l-am facut sa se gandeasca la ce mi-a facut si sa-i para rau.
Parea calm si putin abatut. S-a imbracat cu hainele pe care i le-am pregatit in timp ce m-am schimbat si eu cu hainele pe care mi le-am adus din valiza. In trecut as fi facut orice imi statea in putere sa contribui la starea lui de bine, dar acum chiar nu aveam niciun chef. Neimportant din moment ce parea ca se automotiveaza in acest sens.
- Esti gata? mi-a spus asteptandu-ma langa usa cu un zambet smecheresc.
In masina nu era frig, dar tot ma straduiam sa adun cu mainile toata caldura ce venea de la micul radiator din bord. El grijuliu ca in ultimul timp m-a intrebat daca inca imi e frig pentru ca avea caldura la maxim. Mi-am dat ochii peste cap. De ce mai punea intrebari daca oricum nu se mai putea face nimic in acest sens?
Initial am crezut ca vom merge din nou in acel mall, dar el a oprit intr-un loc aglomerat injurand cu patos toate locurile de parcare ocupate. Intr-un tarziu a parcat pe o bordura in timp ce o babuta cu imaginatie ii lovea cu bastonul cauciucul din spate.
Nepasator s-a coborat si a asteptat sa fac acelasi lucru inainte sa blocheze masina. Era cu adevarat ger afara. De nedescris. Nici manusile si nici fularul nu ma mai ajutau prea mult. Comparativ cu Franta locul asta pare polul frigului pentru mine.
- Imi e prea frig, i-am spus clantanindu-mi dinti demonstrativ. Mai avem mult pana ajungem?
Mergeam deja de vreo 10 minute. Locul de parcare improvizat parea sa fie la kilometri distanta dar defapt inca puteam vedea farul din spate care se profila cu stil pe trotuar. Vantul care batea cu putere imi ingreuna enorm de mult mersul desi el parea sa nu aiba niciun fel de problema.
- Poarta e acolo, mi-a spus. Dar nu mergem intr-o zona acoperita. Vrei sa-ti dau ceva sau sa iti iau ceva? m-a intrebat cu o figura menita sa imi arate clar ca l-am pus in dificultate si ca ii pare enorm de rau ca nu ma poate ajuta.
