- Eu m-am incalzit destul.
- Ah, vrei sa pleci? m-a intrebat dandu-mi deja drumul sa ma pot ridica.
- Nu, atata doar ca am picioarele calde. Stau de mai mult timp aici.
Tentativa mea de a incepe o discutie era patetica, dar daca as mai fi stat chiar si un minut in linistea aceea stanjenitoare permitand gandurilor mele sa ma intristeze as fi inebunit.
- Nu le mai tine langa calorifer.
M-am foit incercand sa imi trag picioarele mai sus.
- As sta asa cu tine toata ziua.
Declaratia lui atat de sincera m-a umplut de magulire. Ce facusem sa merit atata atentie si duiosie acum? M-am ridicat intr-o parte sprijinindu-ma intr-un cot deasupra umarului sau si m-am uitat la el un moment. Mi-a zambit. Ce dulce si primitor era zambetul lui.
Nu mi-a vorbit, dar m-a indemnat sa imi strec celalalt picior in cartea opusa si astfel sa ajung sa stau in sezut fata in fata cu el. Avea ochii negrii si linistiti. O placere sa-i privesti. Zambetul slab dar de mare efect pentru el. Zambise mult in ultimul timp. Ba nu. Imi zambise mie. Facea un efort real si as fi vrut atat de mult sa il rasplatesc cumva sau sa ii arat ca apreciez tot ce face pentru mine.
- Esti foarte frumoasa. Stiai? mi-a spus tracandu-si degetele peste obrazul meu atingand in treacat si cercelul pentru care pare ca are o slabiciune.
- Multumesc.
- Ti-a mai spus cineva asta? m-a intrebat lasand mana sa ii cada pe piciorul meu.
- Ce?
- Ca esti frumoasa.
- Da.
- Da? parea amuzat si se prefacea surprins vorbindu-mi ca unui copil mic usor de impresionat. Cine?
- Mama.
- Hmmm, mama ta are gusturi. Recunosc.
Gandul la mama m-a facut sa imi fie rusine. Daca ar sti ea unde sunt acum si ce fac. Daca ar sti cate am facut deja. Probabil nu ar mai vrea sa ma vada niciodata. Sunt unicul ei copil si cea care a dezamagit-o cel mai tare.
Raimond continua sa-mi zambeasca si sa se uite la mine cu nemarginita afectiune. Mi-a topit inima. De ce oare m-am plans de soarta mea?
Pentru o fractiune de secunda m-am gandit ca ar trebui sa il sarut, ca raul fusese deja facut. Ca orice as fi facut acum nu era cu nimic mai rau fata de ceea ce facusem cu Monique.
- Vreau sa ma saruti, am soptit fara sa imi dau mai mult timp de gandire.
A parut surprins pentru o secunda dar apoi mi-a zambit cu intelegere. Prea mult pentru mine. Ma ameteste uneori in asemenea hal.
- Vrei? Atunci de ce nu ma saruti tu?
Eram pregatita, cumva stiam ce sa fac si chiar voiam sa parcurg pasul asta. Doar putin sa-mi gasesc alinare. Sa simt iar siguranta si protectia cuiva.
M-am apropiat cat se poate de incet iar el a asteptat mai rabdator ca niciodata privindu-ma fara intrerupere in ochi. Cand aproape i-am atins buzele am inchis ochii strangand tare pleoapele incercand sa imi inchipui ca e doar un vis.
Buzele erau moi si cu un familial gust de scortisoara si cirese, divin. Am respirat profund. M-am aprpiat iar si de data aceasta i-am simtit buzele deschizandu-se departandu-le in acelasi timp si pe ale mele. Mainile lui imi strangeau talia aducandu-ma mai aproape de el si indemnandu-ma sa continui.
Sarutul, desi inceput de mine, i-a apartinut in totalitate lui. S-a jucat cu mine in cel mai bland si sensibil mod cu putinta. Era o placere sa fac asta desi mainile lui ma incomodau.
- Te rog sa nu, am spus la un moment dat rupand pentru cateva secunde sarutul.
Nu mai rezistam. Isi plimba mainile tot mai agresiv si asta aproape ca ma relaxa daca gandul nu ma indispunea in asemenea hal. Sotia lui sa fi fost si momentul asta nu s-ar mai fi terminat niciodata.
Eram inca foarte aproape de buzele lui, ii simteam respiratia aromata si alerta, dar nu vedeam nimic pentru ca refuzam sa imi deschid ochii.
- Sa nu ce? m-a intrebat sufland cuvintele in gura mea si sarutandu-mi cu gingasie buza de jos.
- Nu imi place cum ma atingi, am mintit partial.
Si-a indepartat mainile si le-a pus pe bratele fotoliului apoi a asteptat sa ma apropii iar. In sarutul ce a urmat nu am simtit repros, ura sau ciuda. A fost la fel ca inainte. Afectuos, grijuliu, cald si placut.
Barba lui era rasa si avea pielea putin mai fina decat de obicei iar miscarile ii erau gratioase de parca valsa cu mine un dans al unei minti murdare. Spre rusinea mea, nu eu am incheiat sirul asta lung de minute pacatoase. Aer era destul, sarutul lent ne-a permis sa respiram de fiecare data cand simteam nevoia.
Atunci cand a incheat sarutul, probabil plictisit- m-am gandit atunci, a facut-o cu atata eleganta. Mi-a sarutat obrazul si s-a ridicat putin mai in sus indemnandu-ma subtil sa ma departez.
- Ai vrea sa mergem sa mancam ceva?
- Iti e foame? am intrebat oripilata de gandul ca el ar putea suferi de foame cu mine aici.
- Nu, am mancat adineauri. Dar tie iti e, mi-a spus amuzat prinzandu-mi mainile si jucandu-se cu ele fara sa si le ia pe ale lui de pe bratele fotoliului.
- Bine atunci. Dar de unde stii tu ca mie imi e foame? am intrebat neincrezatoare si suspicioasa desi avea dreptate, imi era foame.
- Stomacelul tau vorbeste cu mine, mi-a spus razand incet si aplecandu-se mi-a sarutat abdomenul tinandu-ma de maini sa nu ma duc pe spate.
- Da...
- Mai voiai sa te sarut, dar nu e doar acum. Poti face asta oricand vrei, nu trebuie sa imi ceri voie pentru asa ceva. Sau daca nu te simti ok sa vii pur si simplu sa incepi imi poti spune, nu ma voi supara vreo data pentru ca vrei sa ai un moment intim cu mine. Ok?
Intim. Am simtit cum imi luau obrajii foc cand am auzit. Totusi discursul lui mi-a dat incredre. M-a facut sa ma gandesc ca si eu am control, ca si eu contez, ca si nevoile mele si dorintele mele sunt importante. Am zambit in timp ce el mi-a asternut un nou sarut pe cercelul din nas, un gest de care ajung incet incet sa ma indragostesc.
- Uite ce propun. Mergi sa mananci si pana termini eu aduc brazii in casa si ii instalez ca sa fie gata de decorat atunci cand vii, e bine asa?
- Da.
Am mancat repede. Ardeam de nerabdare sa vad bradutii aia in casa. Cu riscul unei dureri de burta care sa ma lase lata am infulecat mancarea aproape intreaga si dupa ce am ordonat totul in bucatarie m-am dus sa ma uit si eu... ca doar ce puteam sa fac?
Raimond punea si bradutul mic intr-un coport langa cel mar iar acum camera parea mult mai intunecoasa. Bradul acoperea mare parte din suprafata geamului asa ca am fost nevoiti sa aprindem becul ca sa nu ne impiedicam de lucruri.
Eu am scos cutiile cu decoratiuni pe care le-am pus la indemana si le-am insirat peste tot prin camera. Bradul cel mic a fost dus sus, in dormitor, si asezat cu precizie cat mai in centrul masutei.
__________________________________________________-
Referitor la intalnirea cu Raimond si Amira, m-am hotarat ca toti cei care si-au exprimat dorinta de a vorbi cu ei sa aiba sansa asta. Deci daca mai vreti puteti sa imi spuneti intr-un comentariu la capitolul anterior si se rezolva. Cel mai probabil peste doua sau trei zile va aparea discutia voastra cu personajele si atunci deja nu voi mai putea adauga si alte persoane, sper ca pana atunci sa vada toti mesajul :))
