Capitolul 47

1.4K 123 37
                                    

Ma pregateam sa urc si eu cand am mai auzit niste pasi coborand scarile. Doua fete- una cu parul scurt, cu un tricoul barbatesc si o geaca de piele la care a mai adaugat si o atitudine sfidatoare mi-a dat fiori. Cealalta era mai feminina, avea tocuri si o fusta scurta de blugi. Parul prins in coada si un machiaj destul de elegant putin intins. M-au vazut si mi-au zambit. 

S-au uitat unele la altele si si-au zambit muscandu-si buzele chicotind incet. Au coborat treptele trecand pe langa  mine si s-au oprit in fata mea, pe palier. Fata cu par scurt a lipit-o pe cea draguta de perete si a inceput sa o sarute. 

Am ramas cu gura cascata. Faceau asta  intentionat, mi-am dat seama. Se puteau saruta oriunde altundeva dar au ales sa o faca acolo, in fata mea. O secunda m-am gandit ca Raimond le-a pus sa faca asta, dar nu am putut gasi niciun motiv in spatele acestui presupus gest deliberat. 

Avem sentimente contradictorii. Nu stiam cum sa reactionez, am incertcat pentru un moment sa ma uit in alta parte si sa astept linistita dar nu am putut. Asa cum ar spune Raimond "normal ca nu ai putut"... 

- E gresit, am fost si eu acolo, dar e gresit, le-am spus cat de convingatoare am putut. Am fost in locul lor si am regretat dupa aceea, m-am gandit ca sunt doar pierdute, ca nu stiu, ca nu au unde sau de ce sa  faca altceva. Ceva mai moral. 

S-au uitat la mine de parca ar fi descoperit o mina cu aur si au zambit cu subainteles una la alta. Fata cu parul scurt s-a apropiat prinzandu-ma de mana. Avea pielea delicata si mi-a adus aminte de Monique pentru un moment. 

- Nu e, stii ca asta vrei, mi-a vorbit mieros amintindu-mi de negutatorul de suflete.

M-a tras incet si recunosc ca nu m-am opus. M-a lipit de perete in locul prietenei ei si m-a impins incet trecandu-si mana peste abdomenul meu. Parca era un vis.  A inceput sa ma sarute incet. Imi era scarba dar din nou, nu m-am opus. Ce copil mic si fara minte. La ce mi-a folosit sa fiu asa de rebela? 

A mai durat un timp. Altii oamenii au mai coborat si la un moment dat am prins o frantura de conversatie esentiala "asta nu e tipa de care a zis Ray sa nu ne apropiem?". Vag mi-am dat seama ca lucrurile s-ar putea termina prost si am inceput sa plang, dar in acelasi timp imi dadeam si cateva limbi cu prietena draguta a fetei cu par scurt. Nu imi venea sa cred ce ipocrita eram. Eu care abia de ma apropiam de Raimond acum ma sarutam cu doua straine. Am inceput sa plang si mai tare iar una dintre fete, nu stiu care, se distra copios lingandu-mi satisfacuta lacrimile. 

Tonul furios al lui Raimond strigandu-mi numele a venit ca o salvare... dar in acelasi si ca o noua amenintare. 

Fetele m-au lasat, au chicotit si au fugit pe scari. Cea cu par scurt ar fi vrut sa mai ramana, probabil sa-l infrunte pe Raimond sau ceva, dar cea draguta a tras-o pe scari si asa  am ajuns singura cu el. 

Nu stiu exact ce  fata aveam, dar probabil lacrimile curse l-au distrus. A venit si foarte baland mi le-a sters desi abia atunci am inceput sa plang in hohote si ele continuau sa curga. M-a strans la piept, un gest de bunavointa pe care  il voi aprecia tot restul vietii, si m-a lasat sa plang. Cand m-am mai linistit s-a asezat pe treptele reci de beton si cu mine in brate a ramas acolo pana m-am linistit complet. 

- Vrei sa-mi spui ce a fost asta?

Nu era o intrebare retorica sau ironica. Ma intreba sincer daca vreau sa ii spun sau nu. Pentru  moment am decis ca nu vreau asta, atmosfera era deja incarcata si nu mai faceam fata la  o astfel de discutie care s-ar fi putut transforma cu usurinta in cearta. I-am spus ca nu clatinand putin din cap, iar din fericire pentru mine el a inteles si nu m-a fortat cu nimic. 

- Hai sa mergem sus sa ne uitam la oras, vrei? Noaptea luminile sunt superbe.

_____________________________________________________________

Atat am reusit sa scriu in seara asta, imi cer scuze ca nu am mai postat de mult timp desi tot promit asta. Sunt foarte, foarte, foarte ocupat. Nici nu stiti cate lucruri am de facut. Profitati de timpul pe care  il aveti. Asta e sfatul anului si il primiti de  la mine. Multi sunteti elevi/eleve si inca aveti timp. Credeti-ma, dupa aceea va veni o vreme cand nu veti mai avea timp de  nimic si o sa regretati ca ati frecat menta acum. 

Sper sa mai postez ceva in weekend pe care mi l-am programat destul de liber. Sper sa va si placa capitolul asta. Si sper sa imi spuneti ce  credeti ca urmeaza. ;) O seara faina. 

AmiraUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum