Capitolul 29

1.9K 175 37
                                    

In camera era intuneric. Perdelele erau trase impiedicand lumina apusului sa patrunda in interior. Spre deosebire de parter, aici nu era niciun semineu, nicio atmosfera calda si romantica care sa mai destinda atmosfera si sa mai lumineze incaperea. Era intuneric. Intuneric. 

Mi-am amintit de modul seducator in care demonii lui jucau in spatele ochilor sai acum mult timp, atat de mult incat am si uitat de existenta lor pentru o fractiune de secunda. Imi pare ca a trecut o vesnicie si ca ne-am shimbat ata de mult. Ca eu m-am schimbat. Nu mai sunt cea de  acum cateva luni si nu voi mai fi niciodata. Experientele care mi-au conturat viata din ultimul timp au facut schimari permanente in interiorul meu. Rotitele se invart in alte directii dar sunt manate de aceeasi energie, de aceleasi principii si credinte.

Am inchis usa. Daca ce avea sa urmeze avea sa fie rau voiam sa fim singuri, sa incerc sa trec peste asta in tacere, fara sa tulbur si pe altcineva inafara de mine. Nu stiam daca aveam sa il fac sa semneze pactul meu mutual de tacere, dar in fond nu el ar fi urmat sa strige de durere. 

Asteparile mele au fost totusi gresite, eram indreptata intr-o directie si nu eram capaila sa ma uit in jur la alte posibilitati. Speriata de ceea ce era in fata mea nu m-am uitat sa vad monstrul din spatele meu.

Am respirat. Intens. Sfasietor de palpitant intr-un sens rau. 

M-am lipit cu spatele de usa iar el a aprins o veioza ca sa ne putem vedea. Mergea incet spre mine, imi evita cu stangacie privirea si incerca in zadar sa ma corupa sa am primul cuvant. A cedat intr-un final. S-a razgandit. Nu a mai spus ceva, pur si simplu a actionat. 

Mi-a prins fata si chiar cand mi-am inclestat dintii sa abtin tiparul buzele lui s-au unit cu ale mele. Surprinsa m-am lasat sarutata, lucru pe care il regret nespur. Sarutul lui era altfel decat ultimul si singurul pe care l-am mai avut. Era brutal. Lipsit de orice sensibilitate si finete. Barba nerasa imi ranea zona din jurul buzelor care cu putin timp in urma fusese alintata de degetele lungi ale lui Monique. Sarutul, dominator si demonstrativ, nu avea alt scop decat acela de a ma supune pe mine, si am cedat cu cea mai mare placere. Daca asta avea sa fie pedeapsa mea nu puteam cere ceva mai bun decat atat. 

A continuat sa ma sarute mult timp. Nu mai aveam aer dar nu am protestat in niciun fel, stiam ca nici el nu avea. Spre final am simtit disperare. E ciudat cum poti simti stari si sentimente printr-un sarut. Ceva atat de complex ma coplesete de fiecare data, dar acum am simtit-o. Sentimentul era clar pe buzele lui care incercau sa se mai agate de ale mele desi nevoia de aer il indeparta. Ceva ce m-a marcat. Cat de panicat incerca sa-mi mai prinda odata buza intre ale lui.

Si-a lipit fruntea de a mea in timp ce tragea aerul cu nesat in piept si-mi tinea fata cu palmele lui mari si fierbinti. Am vrut sa protestez ca nu mai lasa aer si pentru mine, dar de indata ce-l tragea in piept mi-l sufla mie, iar eu m-am multumit cu el asa, pe jumatate folosit si cu miros de tigari si scortisoara. 

M-a sarutat iar si iar si iar parca vrand sa-si demonstreze sie insesi ca sunt a lui, ca mereu am fost, ca mereu o sa fiu iar cand s-a simtit destul de insiguranta, destul de increzator in el insusi mi-a dat drumul. Mi-a eliberat fata de sub asaltulfierbinte si mi-a incatusat palmele mici in mainile lui. Pieptul meu urca iar al lui cobora apoi al lui urca si al meu se lasa apasat.  De parca jucam un vals ametitor doar cu corpurile noastre. 

- Te temi de mine? m-a intrebat cu respiratia intretaiata privindu-ma fix in ochi pregatit sa surprinda orice licarire care ar putea trada faptul ca il mint, dar nu l-am mintit, i-am spus doar adevarul.

- Da.

- Sa nu-ti fie, mi-a soptit si si-a unit buzele cu ale mele intr-un nou sarut sufocant dar mai lent, mai tandru. Un sarut de consolare venit dupa ce minute in sir m-a supus prins sarutul sau dominator. Nici de data aceasta nu m-a lasat sa preiau controlul, dar a fost mai bland, mai putin ostentativ si mai putin crud cu orgoliul meu. 

Nici in saruturile mele cu Monique nu am detinut vreo data cu adevarat controlul, dar nu imi pasa pentru ca ea era mereu blanda si moale.

L-a incheiat tandru cu un alt sarut scurt pe obraz. 

Mainile mele erau inca captive in mainile lui si fara sa intrerupa nicio secunda contactul vizual cu mine m-a tras pana aproape de pat inde m-a asezat cu grija. Stiam ca are un apetit deosebit pentru... in fine. Ma asteptam doar sa  inceapa iar. Stiam ca o sa se ajunga la asta intr-un final. Stiam ca el va incerca din nou sa fie cu mine mai mult decat ca o persoana separata de mine care imi vorbeste si imi respira aerul, iar eu eram perfect pregatita sa il refuz asa cum am facut de fiecare data si chiar si mai pregatita sa infrunt bataia care ar fi urmat. Dar m-a surprins asa cum a facut de mult ori in ultimul timp atunci cand pur si simplu s-a asezat langa mine, mi-a luat mana pe pieptul lui si a inceput sa-mi vorbeasca.

- Tu... stii tu, esti invers sau ceva?

- Poftim?

- Esti lezbi sau ceva?

- Poftim? am intrebat iar. Chiar nu intelegeam ce-mi spune.

- Iti place sa dai limbi in p**a mea? Deja ma enervezi. Poftim? Poftim? Ce tot atata poftim? 

- Eu nu stiu.

- Vrei sa te culci cu femeie?

- Nu! i-am spus revoltata, de une o mai scosese si pe asta? Nici macar nu poti sa... cu femei. Nu?

- Scuze. Eu am vazut cum... am crezut ca nu-ti plac barbatii sau ceva.

Nu i-am raspuns. 

- Deci banuiesc ca o sa zici nu daca propun o chestie ce ne implica pe mine pe tine si pe Monique, nu?

- Ce chestie?

- Ai incredere, o sa zici nu.

M-a luat in brate vizibil mai amuzat si mi-a pus capul pe pieptul lui. Imi mangaia insistent bratul dar era si linistitor in acelasi timp. Am adormit.


______________________________________________

Nu am avut nici timp nici chef sa scriu mai mult. Sper ca nu se supara nimeni. :)


AmiraUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum