LONE [mature h.s]

Capitolul 6

Sincronizarea perfectă este imposibilă pentru mine. Nu cred că am mai întârziat vreodată atât de mult, în condiții atât de ridicole.

În dimineața asta a plouat foarte tare, așa că am ajuns leoarcă iar pantofii mei s-au umplut de noroi, fapt ce a cauzat urmele care se întind de-a lungul holului principal. Mi-am dat imediat seama că jocul la care Harry urma să ia parte se va amâna din cauza vremii.

Dau colțul în grabă pentru a ajunge la automat, având în vedere că nu mai am ce să fac în legătură cu întârziatul. Iau în considerare și ideea de a mânca niște snacks-uri, așa că mai adaug cinci minute la numărătoare. Dar ca întotdeauna, înainte să ajung la mașinărie dau de el.

Harry stă în fața automatului cu o pereche de căști albe în urechi iar corpul lui lucește ușor din cauza transpirației ce îi acoperă bicepșii și gâtul.

Are pe el un tricou gri ce îi îmbrățișează abdomenul într-un mod dumnezeiesc și o pereche de pantaloni de baschet. Muzica pe care o ascultă poate fi auzită cu ușurință datorită goliciunii coridoarelor.

Buzele mele formează un mic zâmbet. Mă opresc în spatele său, periculos de aproape. Cârlionții săi umezi sunt dați pe spate de o bandană  neagră și subțire iar sneakerșii lui sunt gri, scoși în evidență de două dungi de un verde neon. Nike. Ținuta sa atletică îmi încântă privirea la fel de mult precum celelalte haine ale sale. Și nu mă miră deloc.

Rămân pe loc, așteptând să se întoarcă. Tastează niște cifre cu degetul său arătător și scoate un baton de cereale. Îmi presez buzele între ele suprimând un chicot amuzat.

Când decide în sfârșit să se întoarcă, o face prea repede și fără să arunce vreo privire în jur. Mintea mea intră într-un șoc brusc atunci când se lovește puternic de mine, iar ochii lui se ridică îndeajuns de rapid încât să mă vadă împiedicându-mă.

Cu o reacție impresionant de iute, mă apucă de talie și lasă un pufnet să-i iasă printre buze. În agitația asta, mâna mea se agață din greșeală de firele de la căștile sale, smulgându-le din urechile lui. Aterizează pe jos cu un mic zgomot, iar eu rămân fără vlagă când îl observ arzându-mă cu privirea.

Instant, afișez un zâmbet larg și nu mă pot abține să nu râd din cauza încercării mele nereușite de a-l speria.

Harry e ager la minte și realizează ce intenție aveam încă din momentul în care am început să râd. La început nu a avut nicio reacție, trăsăturile sale părând ușor încordate dar pe măsură ce secundele treceau, expresia sa s-a înmuiat și a fost înlocuită de una curioasă și ușor amuzată.

"Dacă ai de gând să folosești metoda mea de flirtat, atunci măcar fă-o cum trebuie," îmi spune încet, iar eu abia acum observ că mâinile sale încă se află pe talia mea.

Verdele ochilor săi este mult mai proeminent acum că suntem atât de aproape. De fapt, e chiar foarte greu să te uiți la ei pentru că sunt foarte deschiși. Iar ei proiectează un exterior calm și tăcut.

Obrajii încă mă dor, ochii mei sunt mijiți iar râsul meu se diminuează. Îmi duc brațele la piept și mâinile sub bărbie, lăsând afară o respirație prelungă, "Scuze. Am încercat să te sperii." Pieptul meu vibrează ușor în urma chicotului meu. Am încercat să-i reproduc acțiunile și am eșuat teribil. Ignor faptul că a adus vorba de 'metoda lui de flirtat'.

"Nu prea ți-a ieșit," spune răgușit. Amuzamentul este vizibil -- buzele lui formează un rânjet, are o sprânceană ridicată iar ochii lui mă privesc în același fel cum o fac deobicei.

Mă opresc din râs, privindu-l la fel de meticulos cum o face el. Nici măcar nu mă deranjează distanța mică dintre noi. Harry adaugă, "Iar ai întârziat la oră?"