LONE [mature h.s]

Capitolul 9

Urmărind privirea lui serioasă în momentele în care e pierdut în gânduri, îmi bag picioarele în apă după ce-mi suflec blugii deasupra gleznelor. Harry se așează lângă mine pe pontonul mic din lemn șubred, care este susținut de grinzile acoperite de alge.

Oftez, privind apusul superb care acoperă cerul într-un dans al culorilor. Îi simt privirea lui Harry asupra mea, care din nou, nu mă surprinde. Un mic zâmbet își face loc pe buzele mea chiar înainte de a mă întoare spre el pentru a-l prinde.

"Luând în considerare timpul pe care-l petreci uitându-te la mine, încep să cred că nu este doar pentru că vrei să mă desenezi," îi șoptesc în timp ce mă joc cu picioarele în apă.

Harry nu are o reacție instantă, ci doar murmură pe un ton jos un, "M-ai prins."

"Chiar așa?" Îl intreb pe un ton ironic. "Unu...la zero." Spun în timp ce un rânjet se așterne pe fața mea.

Nu reacționează, în schimb se apleacă pe ponton, acum spatele lui fiind lipit de suprafața de lemn. Se uită la cer cu ochii mijiți și sprâncenele sale formează o încruntătură. Iși trece o mână prin cârlionți și oftează, "Te las să câștigi de data asta."

"Și țin să-ți aduc la cunoștință faptul că acum mai puțin de o oră, te-am lăsat să crezi că ai putea să mă întreci la alergat." Protestez, uitându-mă la el. Își întoarce privirea spre mine, lăsându-și capul într-o parte. Ochii lui verzi mă privesc iar un mic rânjet se formează pe buzele sale.

"Lucru pe care evident că l-am făcut. Tu doar ai găsit o scurtătură."

"Deci practic nu m-ai întrecut." Insist iar el se strâmbă la mine în timp ce eu râd.

"Fie. Crezi ce vrei." mormăie.

Nu-i răspund, zâmbind în sinea mea. Observ modul în care apusul se reflectă în apă. Arată splendid. E destul de cald azi, mult mai cald decât în ultima perioadă, lucru ce face ca ideea de a ieși la înot la început de toamnă, să nu sune așa de rău. Nu-mi fac griji de hipotermie, poate doar de numărul imens de bacterii din lac.

"Știu la ce te gândești," spune. "Și nu-mi vine să cred că te poți gândi la așa ceva," Privirea mea se mută repede la el, deschid gura pentru a riposta, dar niciun cuvânt nu iese. Continuă, "E probabil plin de enteroviroză în apa asta...și urină...și cine naiba știe ce o mai fi în ea."

Deja rânjind, îi răspund, "Nici măcar n-o să te întreb de unde ai știut asta."

"Pe bune? Chiar ar trebui," spune cu vocea joasă și plină de umor. "Ignori toate semnele de psihopat obsedat de tine."

Mă întorc înapoi cu privirea în față, trăgându-mi cu grijă picioarele la piept, moment în care un fior mă trece pe spate când simt vântul rece făcând contact cu  pielea mea umedă. Dau să mă ridic, practic sărind înapoi pe picioare și dezechilibrându-mă ușor, fiind nevoită acum să mă balansez ușor pe margine. Mă uit fugitiv la Harry, aceeași expresie înghețată acum arzându-mă cu privirea. După alte secunde de tăcere, îmi duc mâinile la șolduri și apuc de capătul bluzei. Nepăsarea și rebeliunea mea din momentul acesta..s-au născut cel mai probabil din ambiție, încredere de sine...confort.

Îmi dau bluza jos, iar ea zboară în aer, aterizând pe pontonul vechi din lemn. Expresia lui rămâne neclintită, și fără nicio renușinare îl urmăresc cum își mută privirea în jos, analizandu-mi acum pieptul. Mă prefac că nu-l observ și încerc să ignor vocea din capul meu care mă mustrează, spunând că oricum nu-s așa de sexy.

Nici nu încercam să fiu sexy, în fine.

"Sunt dispusă să iau vreo viroză, dacă și tu ești." Îi propun cu sprâncenele ușor ridicate. Sunt acum într-un sutien negru sport si blugi skinny, încă suflecați la glezne.