LONE [mature h.s]

Capitolul 1

"Tirania...este un mit sau o speculație. Pentru unii oameni este ca o...uhm.., ca o teorie a conspirației."

"Conspirațiile vor rămâne întotdeauna doar simple... conspirații. Nimic mai mult," mă batjocorește o voce. Este o voce de bărbat, pe care am auzit-o, dar decid să o ignor și să-mi continui discursul. Scopul acestei ore de seminar este dezbaterea, iar o oră de dezbatere....este firesc să fie diferită față de celelalte seminarii. Profesorul Howard nu spune nimic, buzele sale formând o linie fină, oferindu-mi expresia sa nepăsătoare și o privire neutră, evident neimpresionat de ce spuneam. Încerc să trec peste îndoiala de sine și continui în ciuda tensiunii ce umplea camera.

"Iar eu cred ca mulți dintre noi--"

"Aici greșești," spune o voce feminină. E ca și cum absolut toată lumea din clasa asta remarcă doar greșelile. Dar greșeala pe care am făcut-o mi-este necunoscută, așa că renunț în sfârșit la atitudinea mea încrezută și îmi așez privirea în direcția unei blonde cu un machiaj perfect și ochelari. "Ai spus eu cred...iar când spui asta, toată validitatea argumentului tău nu pare credibilă."

"Am spus-o cu un motiv," o corectez, păstrându-mi sprâncenele încruntate și privirea pe chipul ei nederanjat și parcă lipsit de defecte. " Am vrut să spun că eu cred. Dau o temă sugestivă, una ce inspiră dezbateri. Nu încerc să conving pe nimeni."

Răspunsul meu este bine gândit, iar eu rămân calmă, relaxată. Profesorul Howard dă ușor apreciativ din cap, sprâncenele sale fiind unite într-o încruntătură în timp ce se dă de pe peretele de care era rezemat. Aștept să spună ceva când vine în fața clasei și își așează mâinile pe umerii mei.

" Îmi place tema ta, Tara," a spus tare, în așa fel încât să-l audă toată clasa. Și mi-a plăcut răspunsul tău. Are dreptare....domnișoară Deborah Lynn," adaugă după, aruncând o privire scurtă spre blondă. " Un argument de convingere nu conține cuvintele eu cred. Este demonstrat că mental, acele cuvinte sunt făcute pentru opunere. Opunerea înseamnă că oamenii cel mai probabil nu vor fi de acord cu ceva care nu sună real, dar sună a o simplă opinie."

Nu rânjesc și încerc să nu arăt că sunt mulțumită de cuvintele profesorului. M-am mutat din fața clasei care a rămas tăcută, ascultându-l pe domnul profesor care a dat cuvântul unui alt student și gândurilor sale. Îmi ocup locul și încerc să evit privirea inconfortabilă a Deborei, care parcă aruncă cuțite.

Tipul care trebuia să vorbească este salvat de către clopoțelul care sună zgomotos prin clasă. Profesorul Howard încheie ora, atenționându-i pe cei care nu și-au prezentat încă temele că trebuie să fie gata până ziua următoare.

" Pari nervoasă," Charlie, prietenul meu încă din școala primară, mă urmează până la automat. Mă uit la el scurt, neobosindu-mă să alung atitudinea mea nervoasă și posomorâtă ce îmi controlează limbajul trupului. Sunt mai mult atentă la punga Chips A'hoy! din automant.

Mă uitam înapoi la tastatura de lângă sticlă care arată mai multe snacksuri. "Da....știu. Este ori starea mea obișnuită de spirit ori privirea de scorpie înțepată pe care o expun mai nou."

"Gluma aia e expirată ca naiba," Charlie chicotește ușor și scurt. Formez un rapid b5 la automat și urmăresc tranzacția electronică care într-un scurt timp va aduce puțină fericire în viața mea. Mă uit după la Charlie. Cârlionții lui încurcați de un șaten deschis îi înrămează fața într-un mod drăguț și dezordonat. Tenul lui ciocolatiu strălucește.

"Cum obții strălucirea aia fără să folosești bronzer, omule?" Îl întreb dintr-o dată, el facând o pauză și încruntându-și sprâncenele într-o figură gânditoare.