Ceasul de cristal

XIX.Dezamagire

Dna. James se uita uimita catre Maia.

-Am primit puterile bunicii,spune Maia râzând.
-Dar cum?intreaba dna.Julie curioasa si uitându-se ciudat la Maia.
-Se pare ca nepoata mea este cea mai mare clarvazatoare si vrăjitoare din ultimii o suta de ani,spune dna.Emilie mândră de nepoata ei.
-Nu-mi vine sa cred!spune dna.James fericita.

Maia si dna.James se îmbrăţişează,apoi Lora o striga pe Maia.

-Maia,putem vorbi putin?

Lora o striga pe Maia,in timp ce stătea la un metru distanta de ele.

-Hâm...da!raspunde Maia indiferenta,deoarece e dezamăgită de Lora.
-Imi pare rau!spune Lora trista.
-Si mie imi pare rau...ca am avut incredere in tine...
-Nu spune asta!striga Lora.La inceput, da,am vrut sa ma integrez si sa-i spun surorii mele toate planurile voastre.Dar apoi,m-am ataşat de dna.Emilie si nu am mai putut face asta!Tu,Lyla si Alex imi sunteti cei mai buni prieteni,si Holly,si Hara.
-Chiar asa?intreaba Maia nedumerita.Nu stiu daca mai pot avea incredere in tine...urasc minciuna.
-Spune adevarul,crede-o!spune dna. Emilie.Mi-a spus si mie tot adevarul inca de de cand era doar o bufniţă.
-Daca e asa...atunci o iert!se intoarce Maia,catre Lora zâmbind,apoi Lora o îmbrăţişează.
-Chiar imi pare rau...spune Lora imbratisand-o.
-Mi-ai spus tot adevarul?o intreaba Maia,desprinzandu-se din îmbrăţişare.
-Nu chiar...raspunde Lora,aplecand capul... nu ma cheamă Lora...

Maia face o fata ciudata, apoi, socata,o intreaba:

-Dar cum te numesti?
-Nina...spune ea,inrosindu-se.Imi place mai mult Lora,asa ca te rog,sa-mi spui Lora,nu Nina.
-Stai asa...te cheamă Nina?Scuze...sunt socata,nu ma aşteptam la asta...

Amândouă zâmbesc si merg spre dna.Emilie.

-Desigur,iti voi spune Lora,spune Maia dupa cateva secunde.
-Fetele,va rog sa va adunaţi aici!

Dna.James si dna.Emilie le anunţă pe vrăjitoare,sa se aproprie de ele.

-Trebuie sa ne întoarcem in galaxia voastră,spune dna.James catre vrăjitoare.
-Chiar acum!spune si dna.Emilie.

Toti se strang in grup si merg spre copacul acela magic. Maia adora luminitele galbene ce ies din pamant,cand dna. Emilie rosteşte vraja pentru deschiderea portalului. Acele luminite par a fi niste licurici,dar nu sunt.

-Otvore,otvore na vratar!rosteşte dna. Emilie vraja.

Portalul nu se deschide.Atunci dna.Emilie îşi da seama ca ea nu mai e vrăjitoare completa.Atunci le face cu mâna Maiei si dna.James sa vina lângă ea.Se prind toate trei de mana,Maia fiind la mijloc,si rostesc deodată vraja.

-Otvore,otvore na vratar!

Atunci portalul se deschide, iar mii si mii de beculete ies din pamant,inconjurand copacul ca un vârtej.Fiind puterea celor trei vrăjitoare,scanteierea luminitelor este si mai uimitoare.

Trec prin portalul magic si ajung in galaxia aerului.Totul e la fel ca in ziua in care Maia a vizitat taramul acesta.La fel de magic,la fel de frumos. Unele vrajitoare sunt tefere,dar din păcate multe dintre ele au murit.

Maia se opreste,inchide ochii si răsuflă uşurată ca totul s-a terminat si ca in sfârşit poate pleca acasa.

Dupa cateva minute de liniste deschide ochii si observa ca toate s-au strans in jurul ei. Dna.Emilie,dna.Julie,Lora,Alex, Lyla,Hereea,Holly,Hera,Hara si vrajitoarele,toate stăteau si zambeau la Maia.

*Din perspectiva Maiei*

Toate imi zambeau,dar nu înţelegeam de ce.Totul devine in ceaţă.Incep sa vad din ce in ce mai neclar.

-Maia!Maia!

Aud o voce cunoscuta care imi striga numele.Incep sa vad o silueta feminina ce sta aplecată peste patul in care sunt întinsă.Da,am zis bine,stăteam pe un pat.Imi simţeam corpul greu,si eram conectată la niste aparate.Pana la urma mi-am dat seama ca sunt intr-un salon dintr-un spital.

Mama ma striga în continuu si imi dădea uşor palme peste obrazul stâng.

-Ma...ma!am spus eu greu,parca ceva nu imi dădea voie sa rostesc acele cuvinte.
-Of!Doamne!Tom!Maia s-a trezit!Tom!tipa mama fericita,in timp ce cateva picături de lacrimi ii curg pe obraz.

Nu ma pot ridica,dar aud cum o usa se deschide.

-Maia!Scumpa mea fetita!În sfarsit... te-ai trezit!

Il aud pe tata,îngrijorat si fericit ca m-am trezit.Nu inteleg de ce amandoi repeta acest lucru,ca m-am trezit.

-dupa o ora-

In sfarsit mi-am revenit.Aceasta ora a durat o eternitate.Acum ma puteam misca sau ridica.

-Mama!Ce s-a intamplat?intrebam eu îngrijorată.
-Pai sa-ti povestesc:Am vrut sa mergem intr-o excursie,dar din păcate,după ce am ajuns la mânăstire,am facut accident cu masina.
-Nu!am spus eu socata de ce am auzit.
-Si ai stat in coma o saptamana.

Nu-mi venea sa cred ce tocmai imi spuse mama.Adica...tot ce s-a intamplat,tot ce am trăit acolo a fost de fapt imaginaţia mea...Incep sa plang fiind dezamăgită. Bunica mea nu era vie,nici sora ei,nici prietenii mei,nici măcar locurile in care am fost,nimic nu este adevarat!Sunt trista si dezamăgită. Dezamăgită,pentru ca totul a fost in mintea mea,era prea frumos ca sa fie adevarat.

Ma întind inapoi in pat si plang,plang pentru ca mi-e ciudă.Vreau ca totul sa fie real,ca tot ce am trăit acolo sa fi fost real.

-------

Imi pare rau ca a durat atat sa scriu acest capitol......sper ca va place finalul capitolului.

Astept pareri si sfaturi!!!