Ceasul de cristal

II.Un nou tinut

"Habar nu am unde ma aflu si cine este acest om.Nu inteleg de ce chiar eu m-am bagat in acest autobuz.Oare ce fac parintii mei?Doamne!Ajuta-ma sa scap de aici cu bine!"îşi spune Maia in gand.

-Cine esti?Ce vrei de la mine?Unde ne duci,pe mine si pe oamenii astia?intreaba Maia speriata.
-Eu?Eu sunt un simplu sofer si nu vreau nimic de la tine.Tu ai ales sa intri in acest autobuz si nu ti-ai ascultat parintii.Aceşti oameni nu sunt adulţi,sunt copii,atunci adulţii se transforma in copii murdari si îmbrăcaţi in haine de culoare inchisa;si vine un băiat si se pune pe scaunul de langa  scaunul unde sta Maia.

-Buna!Sunt Alex.
-Buna!Eu sunt Maia.Imi spui si mie unde mergem?
-Nu vrei sa sti.
-De ce?E chiar atat de rau?
-Glumesti?Nu vezi cum arătăm?
-Ba da...
-Totul este un chin.
-Dar nu inteleg nimic,toti sunteti barbati si baieti,dar eu sunt fata...cum?
-Nu avem voie sa vorbim despre asta.
-De ce nu?
-Pentru ca...

Dintr-o data totul se întunecă si autobuzul se izbeşte de alt autobuz si se  opreste.

-Coborâţi copii!spune soferul.

In sfarsit a coborât din acel autobuz.Era intuneric,oamenii munceau ca sclavii, erau foarte murdari.Maia a încercat sa fuga din acel loc,atunci a aparut ofiţerul de politie ca sa controleze oamenii.Cand l-a vazut s-a ascuns in spatele unei căruţe cu cărbune.Apoi a venit un muncitor sa ia căruţă de acolo si o vede pe Maia.Maia îşi pune  degetul arătător la gura si spune "Șşşşt!".Dar cum muncitorului ii era frica de ofiţer a inceput sa strige:

-Este o fata aici,este o fata aici!
-Ti-am spus sa taci!si incepe sa fuga.

Ofiţerul a ordonat ca muncitorii sa o gaseasca.Au inceput sa o caute pe Maia,luând si câinii dupa ei.Au cautat-o in fiecare colt.Dar nu au gasit-o.Maia a reusit sa se ascunda intr-un grajd,in fan.Dupa ce au plecat muncitorii cu cainii lor,Maia,a reusit sa fuga ,dar ofiterul era in fata unei cladiri,asa că,ca  sa nu o vada s-a ascuns dupa coltul cladirii.Dupa cateva minute ofiterul se urca in masina si pleaca,apoi Maia a intrat in  cladirea mare,luminata doar cu lumina de la becuri.Insa,spre ghinionul Maiei,a intrat chiar unde trebuia dusa de ofiţer,la Şcoala de Pregatire a Fetitelor ,dar ea nu ştia.Se uita daca nu este urmărită,si înaintează pe holul lung al clădirii.

Dintr-o data aude ceva troncanind.Era femeia de serviciu cu găleata si matura in mana,se ascunde in fata scarilor care duceau spre al doilea etaj.Cand femeia de serviciu pleaca Maia se intoarce sufland uşurată.Insa cand se întoarce spre scări da peste o femeie inalta si slaba,cu parul negru,prins in coc si îmbrăcată  intr-un costum gri. Se uita speriata spre acea femeie.

-Buna!Bine ai venit la Şcoala de pregatire a fetitelor! Eu sunt directoarea acestei scoli,doamna James.
-Buna ziua sau noaptea...buna!Eu sunt Maia,imi puteti spune cum am ajuns in aceasta lume, daca pot sa-i spun asa...
-Vino,sa-ti explic.

Maia urca scările,iar doamna James o ia dupa umăr si ii spune:

-Tu,nu ti-ai ascultat mama cand ti-a spus sa cobori.Acest lucru a facut ca tu sa vi in aceasta lume.Aici este o şcoala doar pentru fete.Baietii nu au voie la şcoala.Ei de cand se nasc si pana mor,lucrează pe şantierul de cărbune.

-Wow!Este foarte diferit fata de lumea din care am venit.Acolo,inainte,acum multi ani,femeile nu aveau voie sa mearga la şcoala.Femeile stăteau acasa si faceau treburile gospodăriei.

-Eh,vezi?Si eu am facut parte din acea perioada,eram folosita de sotul meu si lucram in gospodărie de-mi ieşeau ochii. Pana cand intr-o zi am pus piciorul in prag si m-am hotărât sa ma răzbun pe toti acei barbati care îşi puneau soţiile la multa munca si le băteau.

-Ăm...Nu inteleg,daca asta s-a intamplat acum, foarte mult timp,cum de...

-Cum de mai traiesc?Ei bine,fetit-o , spune ea râzând,sunt foarte bătrână,si aici fetele nu mor niciodată,doar barbatii.

-Dar asta e prea...

-Dur?Da, este... insa multe femei care sunt in lumea asta au indurat mult mai multe decat moartea acestor barbati.In fine!Sa vorbim despre altceva.

-Cat timp voi sta aici?

-Pai...nu stiu...TOATA VIATA ????

-Glumiţi,nu-i asa?

-Bine inteles ca glumesc!O sa stai pana termini şcoala aceasta,apoi tu hotarasti unde vrei sa mergi:sa ramai aici sau sa pleci in lumea din care ai venit.

-Asa mai zic si eu!Dar parintii mei?Cat timp voi lipsi in lumea mea?

-Pai!10 ani, aici,sunt 10 zile acolo.

-Huh!răsuflă Maia uşurată.

Si conversaţia se termina, oprindu-se  amândouă in fata unei camere lungi si mari.