EXTRAconjugal 🔞 (finalizata)

Capitolul 1

Deschid ochii si ii inchid la loc. Astazi nu vreau sa ma ridic din pat. Refuz.

Este 5 mai, ziua mea de nastere si o urasc.

De 12 ani nu mi-am mai serbat niciodata ziua si daca as avea o putere as sterge data din calendar fara sa clipesc. Nu face decat sa-mi aminteasca cine sunt cu adevarat.

Mai fac o incercare sa deschid ochii si ma uit la ceasul de pe noptiera - ora 7. Sa-l ia naiba.
Oftez, casc, imi intind oasele si ma ridic din pat.

O alta zi, un nou proces. La 9 trebuie sa fiu la tribunal asa ca n-am timp de pierdut, ma ridic din pat si merg la baie sa-mi fac dus.

*40 minute mai tarziu sunt in masina, in drum spre birou pentru a ma intalni cu clienta mea iar apoi mergem la tribunal impreuna.

Ajung in scurt timp, las masina in fata cladirii si zambesc din nou cand imi vad numele scris pe placuta aurie -Ema Simson - avocat specializat in procese de divorturi.

In fiecare dimineata imi arunc ochii aici pentru a ma bine dispune. Sunt in primii 3 cei mai buni avocati specializati in divorturi la doar 28 de ani. Sunt mandra de mine si astept ziua aceea...

- Buna dimineata domnisoara Ema, sunteti asteptata.
- Buna Mia. E isterica?
- Putin. Cafea?
- Da te rog. Trimite-o la mine.

Intru in biroul meu si imediat navaleste si clienta mea de astazi, dna Moon.

- Domnisoara Simson am emotii mari, n-am putut sa dorm, am nervii intinsi la maxim, sunt ca un arc, vreau sa treaca ziua asta cu bine...

Ii zambesc Miei cand imi aduce cafeaua si beau o inghititura mare.

Dosarele sunt in geanta, temele le am facute asa ca 10 minute cat mai stau pot sa-mi arunc ochii pe noul caz - dna Grenn. Unde or fi ochelarii mei?

- Mia! Ochelarii?imi intreb secretara prin interfon.
- In sertar domnisoara Ema.
- Multumesc.

Ii scot, mi-i pun pe nas si citesc putin noul dosar pentru a-mi face o idee.

- Mia! La 13 dna Grenn.
- Am inteles.

Ma ridic dupa scaun, imi iau geanta si ochelarii si ma uit la dna Moon care vorbeste singura de cand a intrat. Poate ca are dreptate si sotul ei, cine ar putea sa o suporte?

- Sa mergem dna Moon.
- Oo, gata? S-a si facut timpul? Am emotii mari doamna avocat, nu stiu ce sa fac, daca...
- Linistiti-va!
- Daca...
- Dna lasati-ma sa ma concentrez. Mai vorbim cand iesim din sala.
- Da.

Poate ar fi timpul sa pierd si eu un proces astazi... Daca l-as fi reprezentat pe dl Moon, o faceam praf pe gaita asta de femeie. Cum o fi reusit sa o suporte 20 de ani, nu stiu.

Ajungem la tribunal si dupa ce vorbesc cu judecatorul ma intalnesc pe hol cu Aaron, avocatul dlui Moon.

Avem o relatie destul de buna si a fost printre primii care a crezut in mine si in potentialul meu.

- Buna Ema.
- Buna Aaron.
- Ma faci praf azi?

Zambesc. Stie ce-l asteapta, destept baiat.

- Nu pe tine draga, stii bine.
- Nu pe mine, pe clientul meu.
- Pe el da. Poate ca-i dau dreptate intr-o anumita masura, dar...
- E o pacoste asa-i?
- Da. Ma intreb cum a suportat-o 20 de ani.

Incepe sa rada iar eu zambesc. Imi plac oamenii care rad dar eu nu o fac. Nu pot.

- Ema Simson si Aaron...
Incepe procesul, suntem chemati.
- Urmam. Ai mila Ema.
- Bafta Aaron.

Intram in sala si imediat sunt adusi si sotii Moon. El o soarbe din priviri iar ea parca ar vrea sa-l ucida. Afurisita femeie.

*In scurt timp divortul este pronuntat.

Bunurile s-au impartit in mod just si toata lumea este multumita. Inclusiv eu. Daca era dupa pacoste ar fi vrut sa-si lase sotul pe drumuri desi el era om de afaceri iar ea parazit.

Am reusit sa o lamuresc asupra deciziei luate de instanta si se pare ca a inteles intr-un final.

A primit mai mult decat merita, mult mai mult.

Parasim tribunalul si o luam pe drumuri separate, sper sa nu ne mai intalnim niciodata. De aici cazul ei este preluat de practicanti care o vor invata ce are de facut in continuare. Eu mi-am incheiat misiunea.

- Ema!
Ma intorc si il vad pe Aaron care se apropie cu ranjetul lui specific.
- Lasa-ma sa-ti fac cinste cu pranzul.
- Iar Aaron? Nu te-ai plictisit sa faci cinste?

Este o lege nescrisa in firma noastra ca atunci cand doi avocati se dueleaza in instanta cel care pierde face cinste cu o masa. Astfel nimeni nu ramane suparat si nu poarta dusmanie daca a pierdut un proces. Mi se pare corect, cazurile vin si trec iar noi lucram tot impreuna.

- Imi face placere draga.
- Ok.
- La restaurantul nostru?
- Da.
- Ne intalnim in 20 de minute.

Ma urc in masina si pornesc. 'Restaurantul nostru' este la coltul strazii unde se afla biroul de avocatura si este mai mult un bistro.
Ajung in fata cladirii si pana sa incui masina Aarin este langa mine.

- Bauu, hai sa mergem.
- Dar ce m-ai speriat Aaron.
- Da, cred.

Ne indreptam catre restaurant si purtam o discutie lejera.

Ajungem, ne asezam la masa si comandam. Ma uit in jur pentru ca de o vreme am senzatia ca sunt urmarita dar nu imi atrage nimic atentia.

- Tot fructe de mare Ema?
- Da.
- De cand te cunosc mananci salata sau fructe de mare.
- Da.
- Ai patit ceva?

Cred ca devin paranoica. Deja acasa mi-am instalat sistem de supravechere video si alarma dar nu am descoperit nimic. Ma intoc spre Aaron si incerc sa inlatur senzatia de teama.

- Nu. Ma uitam sa vad daca mai e cineva cunoscut.
- Esti sigura?
- Absolut.
- Iti multumesc pentru ziua de azi, ai fost...
- Cinstita Aaron. Nu merita nici atat.

Dupa terminarea unui proces puteam vorbi deschis, fara a incalca secretul profesional.

- Corect.
- Daca eram avocatul lui...
- Mda, daca nu aveai contracandidat un zbir ca tine.
- Nu sunt zbir.
- Esti dura.
- Nu vreau.
- Cand te-a vazut azi dl Moon mi-a spus 'Sunt mancat nu-i asa'?

Zambim amandoi si ne intrerupe chelnerul care ne aduce mancarea.

- Ema vroiam sa te intreb ceva.
- Sigur.
- Mergi la nunta Monicai?
- Pai trebuie...
- Aaa...
- Aaron, esti avocat sau ce? Pledeaza-ti cauza.
- Vroiam sa mergem impreuna.

Stau putin si ma gandesc. Nu-mi place dar n-am de ales. Nu mai am viata sociala de 12 ani, dar petrecerile de la birou trebuie sa le onorez.

- Bine.
- Mergem?
- Da.
- Mergi cu mine?
- Da Aaron.

Ma uit la el si zambeste. Dragut barbat. Are cam 35 de ani, este inalt, brunet si bine facut. Pacat...
Se intinde spre mine si-mi acopera mana cu a sa dar mi-o retrag usor si ma ridic de la masa.

- Ma scuzi dar la ora 13 am intalnire cu o clienta.
- Merg si eu.

Plateste nota si iesim din restaurant iar eu ma simt din nou urmarita. Este o senzatie ciudata, simt ca mi se furnica pielea pe mine. Ma uit in toate partile si nu vad nimic ciudat.

- Ema?
- Sunt bine.
- Esti sigura?
- Da.

Ignor totul si ne indreptam cu pasi hotarati catre birou.