EXTRAconjugal 🔞 (finalizata)

Capitolul 29

Dupa 5 ani

Ema
- Mami, mami, hai sa intram odata. Off, incepe desenea mea preferata si eu nu sunt in sala.
- Angi, stai linistita iubito sa intram imediat. Stai sa cumpere mami floricele si mergem.
- Incepe fara noi mamiii.

Ma uit la mogaldeata mica de langa mine cum se pisiceste. Stiu, recunosc, sunt vinovata ca am rasfatat-o prea mult, dar nu pot sa-i rezist. E minunea mea iubita, ingerul meu si fac orice pentru ea. O sa aiba timp suficient mai tarziu sa se maturizeze si sa infrunte greutatile vietii.

- Hai mamii.
- Gata mami, acum.

Ii cumpar printesei mele floricele cu aroma de caramel si intram impreuna in sala de cinema. De o saptamana de cand am venit in New York cu niste probleme, ma taraste zilnic dupa ea la cinema ca sa vada desene animate pe televizorul acela mare.

Avem acasa toate CD-urile si DVD-urile existente pe piata, cu desene din toate timpurile, dar nu avem un televizor atat de mare.

Se aseaza relaxata in primul rand de scaune, imi ia floricelele din mana, si le aseaza in brate si ma uita.

Este atat de absorbita de actiunea din  'alba ca zapada' incat nimic nu mai conteaza in jurul ei.

E minunea mea iubita care da sens vietii mele. Eram seaca inainte sa o am pe ea, fara sare sau piper si nu cunoateam puterea dragostei.

Pana sa o am pe ea, cel mai mult in viata o iubisem pe mama si pe tatal ei, dar nimic nu se compara. Cand simti manute de copil in jurul gatului, seara dupa o zi infernala, uiti tot. Imediat viata incepe sa ia nuante de roz, cu chicoteli si zambete stirbe.

Nu m-as fi gandit niciodata ca pot sa simt atat de multa fericire in suflet. Fericire si iubire. Pentru copilul meu sunt in stare sa urnesc muntii daca indraznesc sa-i stea in cale sau sa fac crima de om. Orice pentru ea. Pentru zambetul ei si pupicul vesnic lipicios.

- Mami de ce e rea mama lu' alba ca zapada? De ce nu o iubeste?

Off... Am parte de intrebari nebune zi de zi. Unele pertinente si usoare, altele care ma fac sa rosesc si la 33 de ani. Intrebari fara raspuns.

- E prea frumoasa Angi.
- Si eu sunt frumoasa, dar tu ma iubesti...

Se uita la mine cu ochisorii mari si intrebatori. Seamana leit cu tatal ei si e foarte mandra de asta.

- Te iubesc papusica. Mamica ei e urata si deaia nu o iubeste...
- Aaa, acum am inteleees... Tu esti frumoasa si deaia ma iubesti.
- Da spiridusule.
- Bine mami, lasa-ma sa ma uit la alba ca zapada te rog.

Cel putin sunt multumita ca e un copil politicos care zice 'te rog' si 'multumesc'.

De data asta am scapat ieftin, dar stiu sigur ca dupa ce se termina desenea, o sa-mi puna o multime de intrebari. Are obiceiul de a despica firul in patru si te terorizeaza pana intelege. Nimic nu e prea greu pentru ea...

Stiu ca sunt mama si imi laud puisorul, dar chiar e desteapta. Ma mai gandesc uneori ca a mostenit si caracterul meu si pe al lui Sebastian. Adica, intrebari multe asa cum fac si eu, dar are si caracterul lui... Vrea sa comande si sa i se faca pe plac asa cum era si el. A da, si deseneaza frumos si traseaza linii drepte cu mana goala de cateva luni.
Ce naste din pisica...ii seamana.

Sebastian nu face parte din viata noastra si nu o sa faca niciodata. Nu l-am mai vazut din ziua in care am aflat cat m-a mintit. A plecat de la mine trantind usa, dar nici eu nu am pierdut timpul. A doua zi am plecat si eu catre New Jersey si nu m-am mai intors pana saptamana trecuta.

Am avut un mic proces aici, dar maine plecam. Ne intoarcem la viata noastra linistita.

Stiam ca sunt insarcinata atunci cand ne-am certat, vroiam sa-i dau vestea in seara aceea, dar nu a meritat sa stie.

Copilul ramane al meu, chiar daca stie cine ii e tata. Il cunoaste din poze pentru ca asa mi s-a parut normal. Nu am facut-o singura si nu am nici o problema sa stie cu cine seamana, dar atat. El nu va afla niciodata de existenta ei.

Isi iubeste tatal si nu am nimic impotriva. Dormitorul ei e plin de tablouri mici cu fotografiile lui din ziare. In fiecare seara vorbeste cu el si oricat m-ar durea sufletul, decizia mea ramane aceeasi... Niciodata...

- Mami, la ce te gandesti, mergem?
- Mergem papusica mea.
- Ai vazut ce frumos a fost? Si tu nu vroiai sa mergem...
- Ba am vrut Angi, ti-a spus mami ca o sa te duc si cand ajungem acasa.
- Yupyyy.

Iesim din sala de cinema in tipetele ei de fericire. Rad si cand imi ridic privirea ca sa caut un cos, incremenesc.

- Mami? De ce te-ai oprit?

E aici... E aici dar nu m-a vazut ca sta intr-o parte... Angi... Trebuie sa o scot de aici... Actioneaza Ema, ia copiul in brate ai fugi pana nu te vede.

Simt cum Angi se desprinde din mana mea si fuge sa se agate de pantalonii lui.

- Tatiiii!

Va rog doar sa nu ma injurati prea tare. Spor la citit😘😘😘