EXTRAconjugal 🔞 (finalizata)

Capitolul 21

SEBASTIAN
O zi mai proasta ca asta n-am avut în viața mea... Am început de dimineață prin celebra replica și așa am ținut-o toată ziua. Investiții inutile, termene depășite, angajati incompetenți, telefoane multe și tot așa...

Plec spre acasă și parcă îmi vine sa spun o rugăciune ca sa fiu sigur ca nu o sa mai dai peste dobitoci azi dar e prea târziu pentru ca-mi suna telefonul. Sarah. Ea îmi lipsea ca sa fie tacâmul complet și sa pot spune ca am avut o zi de rahat. Ignor primele apeluri dar nu-mi da pace așa ca raspund.

- Da Sarah.
- Bună iubi, ce faci? Nu m-ai sunat deloc în ultimul timp, ce-i cu tine?
- Nu-i nimic Sarah dar sunt foarte ocupat.
- Atât de ocupat încât sa nu-ti faci timp pentru mine iubitel?
- Da. Nu-mi duci tu dorul...
- În seara ăsta ieșim cu tata la restaurant sa-ti prezinte niște investitori importanți.
- Nu pot Sarah.
- Ba poți Sebastian. Cu mine poți sa te porti ca un bădăran dar cu tata nu-ti permit.
- Serios? Și cum o să mă împiedici?
- Sebastian...
- Stiu cum ma cheamă Sarah, las-o balta ca nu merge cu amenințări.
- Hai la mine sa vorbim.
- E o pierdere de timp dar ajung în 10 minute.

Și i-am închis pentru ca m-am săturat de ifosele ei de mare curva... Mai am un ultim efort de făcut, ma întâlnesc cu ea ca sa-i spun în fata ca s-a terminat. Are și răbdarea mea o limită dar fata asta a intrecut-o de mult. Nu am suportat-o niciodată și doar prostia mea m-a adus în situația asta.

Firma bunicului meu a avut dintotdeauna doi acționari și m-am trezit eu sa schimb lucrurile printr-o căsătorie imposibila. Lasă ca-mi ajunge jumătate din firma și poate cu timpul îl voi convinge pe Mario sa-mi vândă partea lui.

Singura femeie alături de care m-as vedea în viitor e Ema.

Ajung în fata casei unde își face de cap Sarah cu haremul ei de bărbați și intru fără a aștepta invitație speciala. Vreau sa termin circul asta cât mai repede, s-a ajuns prea departe.

- Iubitel, ai ajuns...

Imi întorc privirea spre sursa vocii care-mi zgârie timpanul și mi se face greata. Nu am iubito niciodată dar am mai trecut prin patul ei uneori pentru ca o consideram destul de atrăgătoare dar acum...Mi se pare dizgrațioasa, vulgara, disperată... Și nu pot sa mă întreb cât de prost am putut sa fiu sa frecventez o astfel de femeie când eu aveam o soție minunata. Mda, greșelile tinereții dar sunt aici pentru a indrepta lucrurile.

- Sarah am venit sa-ti spun ceea ce este evident înca de la început. Nu avem nici un viitor și relația noastră, dacă pot sa o numesc așa, se încheie aici. Iti mulțumește pentru ce am trăit împreună dar nu ne mai putem amăgi.
- Iubitel, hai sa vorbim, te rog, eu te iubesc.
- Sarah...
- Firma, tata...
- Am jumătate din firma și îmi este suficientă. Cu Mario o sa vorbesc eu așa ca nu trebuie sa-ti faci griji.
- Am greșit cu ceva? De ce nu mă mai iubești?
- Nu te-am iubit niciodată Sarah. Nici eu pe tine nici tu pe mine.
- Eu te iubesc suflețel...
- Păstrează distanta Sarah.

Când o văd ca se apropie de mine mă cuprinde greața. Asta-mi mai lipsea, sa o simt lipita de mine ca un ciurline. Poate sunt eu supărat pe Ema dar n-am nici un gând sa-i accept mângâierile curvei asteia.

- Iubi...
- Acum plec, îl anunț eu pe Mario, stai linistita.
- Nu pleci nicăieri Sebastian, aici stai chiar de va trebui sa te leg.

Se așează în tocul ușii si își desface mâinile și picioarele în încercarea de a-mi bara ieșirea. Este penibila dar poziția i se potrivește ca o mănușă.

Sa mă gândesc la diferențele dintre ea și Ema este pierdere de timp pentru ca sunt evidente... modul dulce în care s-a comportat Ema pana m-a convins sa rămân este de nedescris iar o comparație intre ele nu se poate face.

- Esti penibila, da-te din usa.
- Nu pleci.
- Sarah...
- Ți-ai găsit pe alta? E mai buna ca mine?

Mă abțin cu greu sa nu rad chiar dacă nu este un moment tocmai potrivit și eu nu sunt într-o stare prea buna.

- Sarah nu întinde gluma, da-te din drum.
- Tu ești al meu iubi și n-am sa te las.
- N-am fost niciodată a tău.

Întotdeauna am fost el ei... De când mă știu i-am aparținut ei și acum ii aparțin mai mult ca niciodată. Jur ca imediat cum ies de aici plec direct la ea și n-am sa mă mai opun sentimentelor care încep sa se nască în sufletul meu.

- Tata, momentele petrecute împreună, căsătoria noastră... dai cu piciorul la tot?
- Da. Acum ieși din ochii mei pana nu-mi ies de tot din sărite.
- Tata...
- Vorbesc eu cu el ti-am spus.
- Nu mă iubești?

Ce teatru ieftin, mai are puțin si-i curge și o lacrima din coltul ochiului dar n-am timp s-o cred pentru ca trebuie să ajung la Ema.

- Niciodată.
- Bine Sebastian, mă bucur ca am dat cărțile pe fata dar acum va trebui sa mă asculți.

Wow, s-a schimbat la 180 grade gagica, chiar m-a făcut curios cu ce o sa-i iasă din gura aia spurcata acum.

- Zi.
- Te urăsc. Din primul moment de când te-am văzut nu am simțit altceva pentru tine decât ura. I-ai luat mințile lu' tati și mi-a zis sa am o relație cu tine pentru firma. Eu iubesc alt barbat care mă face fericita în fiecare zi și acum dacă am scăpat de tine o sa fiu oficial cu el. Fiecare mângâiere de-a ta îmi provoca greața.

Doamne fata ăsta vorbește serios? Înseamnă ca am luat cea mai înțeleagă decizie din viața mea și am scăpat amândoi de închisoare pe viață.

Imi vine sa mă iau în brațe de bucurie dar mă abțin pentru ca tot este o catea plina de venin.

O mai las sa vorbească pentru câteva minute fara sa înțeleg mare lucru apoi ies pe ușă în blestemele ei.

Încă o data îi mulțumesc bunuri Dumnezeu pentru ca mi-a luminat mintea și mi-a scos-o pe Ema în cale. Ma urc în mașină și pornesc spre Ema pentru ca numai cu ea pot simți pe deplin bucuria din sufletul meu.

Decid sa-l sun acum pe Mario ca sa nu mă deranjeze el mai târziu și sa tai răul din rădăcină.

- Da Sebastian, ajung imediat.
- Nu te grăbi pentru ca nu ajungem noi. Eu și Sarah ne-am despărțit Mario și vreau sa ne respecți decizia.
- Firma. ..
- Va rămâne la fel cum a fost de 3 generații. Dacă te hotărăști vreodată sa vinzi partea ta sunt deschis la negocieri și știi ca-ti voi face o oferta de nerefuzat.
- Dar ce s-a întâmplat?
- Nimic. Nu ne potrivim. E vina mea.
- Mai gândește-te.
- Decizia e luată și nu voi reveni asupra ei niciodată.
- Nu poți sa termini așa cu ea, suferă.
- Suntem adulți și e decizia noastră. Ne vedem mâine la birou, Salut!
- Sebastian...

Te duci la nebuni și tu și fiica ta draga și mă lăsați pe mine liniștit cu soția mea. Apăs pedala de accelerație pana la fund pentru ca sunt nerăbdător sa ajung la ea.

Tot ce-mi doresc este sa o țin în brațe și sa-i simt respirația fierbinte pe pieptul meu. Numai ea mă poate liniști atunci când sunt nervos sau prea entuziasmat. Este echilibrul meu așa cum a fost mereu chiar dacă nu am vrut sa recunosc. De fiecare data când eram nervos mă uitam la poze cu ea si-i vorbeam pentru a mă liniști și a-mi calma demonii. Reușea și atunci așa cum o face și acum și numai prost sa fiu sa o las sa-mi scape.

Scuzați întârzierea. Am avut o problema cu capitolul 16 care mie nu îmi apărea ca fiind postat așa ca l-am distribuit din nou dar nu mai apare în ordine. Lamuriti-ma cum se vede la voi va rog ca sa încerc sa remediez. Eu scriu după tel și e mai greu. Aștept sfaturi și pareri. Spor la citit 😙😙😙
La media e Sarah