EXTRAconjugal 🔞 (finalizata)

Capitolul 34

Acest capitol iti este dedicat tie

E trecut de ora 8 seara si am o strangere de inima pentru ca trebuie sa merg acasa. M-a sunat Emily, fata care are acum grija de Angel si mi-a spus ca sunt la aniversarea unei colege de gradinita a fetitei si ca le-a dat voie Sebastian sa mearga.

Speram ca ingerasul meu sa fie acasa ca sa-mi dea putere sa trec peste intalnirea cu tatal ei.

Mi-e frica sa-l vad... Dupa ziua de ieri cand m-a alungat din camera lui dupa ce am facut dragoste, nu ne-am mai intalnit.

Am plecat la birou cu o ora inainte numai ca sa nu ne intalnim si sa ma raneasca cu atitudinea lui.

Am avut un proces important si ma gandeam ca daca nu-l vad de dimineata si nu-i mai aud porcariile o sa pot sa ma concentrez, dar nu prea am avut noroc. Bine, am castigat procesul dar asta numai printr-o minune de la Dumnezeu pentru ca mintea mea era la el.

Am intarziat cat am putut la birou dar acum nu mai am ce sa fac, trebuie sa dau piept cu sotul meu. Mergem cu 'Doamne ajuta' mai departe.

Descui usa casei si nici nu apuc sa fac un pas inauntru ca se aud zgomote ciudate. Ce naiba?

Imi las lucrurile repede la usa si merg in biroul lui de unde se aude zgomot. Deschid usa incet, cu teama si ceea ce vad inauntru imi opreste sangele in vene pentru o secunda. Haos. Toate lucrurile sunt aruncate, cioburi pe unde vezi cu ochii, fotoliile rasturnate si pe el, stand cu capul in maini si scotand sunete ciudate rau.

Numai o nebunie de moment ma face sa inaintez si sa ma uit mai bine in jur. Sta cu spatele la mine si capul in jos asa ca o sa dispar imediat.
Cred ca a innebunit de tot pentru ca vorbeste singur si incoerent. Zice ceva de iertare, de sotie, copil si viata nenorocita. Astea sunt mai mult banuielile mele pentru ca nu prea poti sa intelegi nimic de la el.

Mi-e frica sa mai stau aici... Lasa-l sa se linisteasca, sa vina Angy acasa ca sa-l pot infrunta.

Ma intorc cu spatele si vreau sa ies din birou. Numai cand e fetita cu noi nu face scandal si avem cat de cat posibilitatea sa vorbim civilizat.

- Unde ai fost? Unde ai fost nenorocito?

La dracu sa ma ia... M-a prins si o sa urle acum la mine de parca as fi...

- De unde vii Ema la ora asta?

A ajuns langa mine si ma strange de brat ca sa ma intorc spre el.

- Ema? Vorbeste dracului! Unde ai fost?
- Sebastian...

Mi-e frica de privirea lui... E rece si plina de ura, e clar ca nu ma iubeste si nu o sa mai simta niciodata nimic pentru mine.

Ma trage spre el si ma strange in brate pana mi se opreste rasuflarea. Am parte de inca un soc pe ziua de azi, oare ce ma mai asteapta?

Ma face mica la pieptul lui, ma pupa pe par, spune numai 'iubesc', 'iubesc' si isi plimba mainile pe mine.

- Ai vrut sa ma parasesti?
- Nu!

Pe asta de unde a mai scos-o? Crede ca daca plec nu o sa-mi iau fata cu mine? Ha, s-o creada el pe asta.

- Doamne Ema, am murit de ingrijorare... Te iubesc, sa nu mai pleci niciodata.

Cum? Incerc sa scap din mainile lui ca sa-i vad fața. Ce naiba are? S-a imbatat si acum vorbeste numai prostii?

- Lasa-ma sa te tin in brate, nu te mai zbate.
- Sebastian...
- Asa-mi place cand imi spui numele... Suna altfel de pe buzele tale... Sa nu mai pleci Ema, le rezolvam pe toate...
- Vreau sa te vad, nu inteleg ce-mi spui...

Isi ia mainile de pe mine si-mi imobilizaza capul. Ma indeparteaza cativa centimentri, cat sa ne putem privi, si din nou Șoc! S-a schimbat... I s-a schimbat privirea si cu putin curaj din partea mea as putea sa spun ca e ca altadata... Ca atunci cand ma privea frumos, cu iubire si dorinta.

- Sebastian...

Imi ridic mana si-l ating pe obraz. Isi lasa capul in palma mea si inchide ochii, savurand atingerea.

- Te iubesc Ema!
- Doamne, Sebastian...

Nu-mi vine sa cred ca vorbeste serios si parca nici inima nu as lasa-o sa pice iar in plasa lui.

- Am vrut sa te urasc... Te-am urat inainte sa te cunosc pentru ca m-am gandit ca-i vina ta ca suntem casatoriti.
- Nu e...
- Stiu iubito, nici a mea nu e.
- Stiu si eu asta acum.

Imi zambeste si-si atinge buzele de ale mele pentru o secunda.

- Te-am iubit dupa ce te-am cunoscut.
- Si eu pe tine...
- Te-am urat cand m-ai parasit. Cand mi-ai promis ca o luam de la inceput, dar ai disparut fara sa lasi un semn in urma ta..
- Iarta-ma.

- Atunci cand ma dusesem sa vorbesc despre niste proiecte si o micuta m-a prins de pantaloni spunandu-mi 'tati'... Imi venea sa rad si sa o trimit inapoi la mama ei, sa-i spun ca ma confunda... Dar cand am vazut-o pe mami...

As vrea sa-mi sterg singura lacrimile care-mi curg pe obraji in voie, dar o face el. Inca imi tine capul intre mainile lui si atunci cand mai apare o picatura de emotie, mi-o sterge cu degetul mare, de parca ar fi ceva firesc.

- Cand am vazut-o pe mami am zis ca innebunesc. Am crezut ca ai facut totul ca sa ma prostesti iar.
- N-am vrut asta niciodata, te-am iubit...
- Si acum nu ma mai iubesti?
- Ba...

- Iarta-ma pentru toate mizeriile pe care ti le-am facut iubito, te rog din sufletul meu. Daca ai nevoie de timp, iti dau, o luam usor, numai sa nu mai pleci iar.
- Sebastiaan, mai taci.

Se repede la mine si-mi sterge zambetul dintre lacrimi cu un sarut luung si dulce.

- Iubito, mor dupa buzele tale cand imi pronunta numele, mor...

Ma mai saruta odata si-i multumesc telepatic pentru ca ma tine in brate si nu pot sa ma topesc pe picioare. Se indeparteaza si-si lasa fruntea sprijinita de a mea, respirand acelasi aer.

- Am vrut sa te urasc si acum. Jur ca am incercat totul ca sa pot sa te urasc, dar nu am putut...

Respiratia lui calda si nevoia de iubire pe care o detectez printre cuvinte, imi face sufletul sa cante.

- Daca vrei facem nunta. Facem o nunta mare si te imbraci in rochie de mireasa pentru mine iubito. Nu a fost vina mea...

- Stiu iubitule, nu a fost vina nimanui. Chiar a nimanui pentru ca orice intentie ar fi avut bunicii nostri, au facut o treaba minunata pana la urma. Ne-am intalnit si ne-am cunoscut iubirea.

Nu mai apuca sa spuna nimic pentru ca usa se deschide val vartej si un mic titirez ciufulit vine si ne imbratiseaza pe amandoi.

- Mami, tati, va pupati... O sa-mi faceti o surioara?

Incepem sa radem si ma saruta usor pe buze.

Sotul si copilul meu se strang in brate si face o piruieta cu fetita in aer. Vin spre mine razand, facand 'avionul', dar mai am ceva de spus ca de incheiere...

- E posibil sa-i indeplinim dorinta iubitule, pentru ca eu nu mai iau pastile...

Cel mai important lucru e familia,  fericirea sufletului meu si faptul ca nu mai traiesc o poveste de dragoste EXTRAconjugala.

Sfarsit!