EXTRAconjugal 🔞 (finalizata)

Capitolul 31

Sebastian

Mi-am adus ingerul in casa mea si am lasat-o impreuna cu mama ei in una din camere. Doamne, sunt tata...

Inca nu imi pot reveni din soc si stau sa ma intreb ce-i de facut de acum inainte. Cum poate un copil sa-ti schimbe viata la 180 de grade in doar o secunda...

M-am inchis in birou si incerc sa-mi fac un plan in minte, dar nu stiu ce va iesi pana la urma. Ideea e ca nu sunt pregatit pentru intorsatura care a luat-o viata mea dar nici nu am de gand sa renunt la copilul meu.

Intotdeauna mi-am dorit, stiu ca a fost o perioada cand chiar visam sa am copii cu Ema, dar apoi ea a disparut si tot ce simtisem vreodata s-a transformat in cenusa, apoi in ura.

Nu stiu cum voi rezista in aceeasi casa cu ea. Nu stiu, nu stiu, ea nu mai facea parte din planurile mele... Am iubit-o mai mult decat orice pe lume, dar cand a plecat...

Nu mai am incredere in ea si ma astept sa plece oricand. Nu o mai pot lasa singura cu copilul pentru ca o sa fuga. Iar... Si de data asta nu mai pot sa rezist...

Doamne, am un copil... Ce e de facut acum? Sa angajez paza 24 din 24 pentru micuta? Sau poate o femeie care sa aiba grija de ea si sa o pazeasca mai ceva ca ochii din cap. Dar pe cine?

Un ciocanit usor se aude in usa biroului si strig un 'intra' plin de venin. Stiu cine e, dar nu inteleg ce vrea. Noi nu mai avem nimic de vorbit.

Usa se deschide usor si capul acela blond pe care il adoram altadata se strecoara pe usa.

- Pot sa intru?
- Da.

Ce vrea de la mine? Sa ma fraiereasca iar, sa-mi promita ca totul va fi bine si maine sa ma trezesc singur din nou?

- A adormit fetita?
- Da.

Bun, si tu ce vrei? Femeie sarpe... O tii la pieptul tau si-i oferi totul, dar ea tot rece ramane... Plina de venin si ganduri necurate.

- Ce vrei?
- Sa vorbim.
- Eu n-am ce sa vorbesc cu tine, dar te ascult.

E la fel de frumoasa ca acum 5 ani, poate mai frumoasa. Tenul luminos, micuta si subtirica...micuta mea... A fost, acum nu mai este. Nu mai este si nu o sa mai fie nimic pentru mine pentru ca nu o sa-i mai permit.

- Angi...
- Ce-i cu ea? Se simte rau?

Hai ca ma enerveaza. Sta cu capul numai in jos si nu ma priveste in ochi deloc. Unde naiba a disparut scorpia? Ha, e tot acolo doar ca incearca sa ma prosteasca pe mine...

Poate s-a gandit sa joace rolul sotiei timide si supuse, dar stiu ca minte. Ea minte mereu, si atunci cand respira ea minte... E moarta pe dinauntru, nu are suflet asa ca si respiratia ii e falsa.

- Ce dracu vrei Ema? Vorbeste. De cand ai devenit timida? Sau poate incerci sa ma prostesti iar si maine sa dispari.
- Sebastian...
- Uita-te la mine cand vorbesti!

Isi ridica privirea si se uita in ochii mei... Gol. Vid. Privirea, la fel ca sufletul, nu exprima nici o emotie. Ea nu e capabila sa simta nimic pentru nimeni.

- Si acum vorbeste.
- Te-ai schimbat...
- Tu m-ai schimbat! Din cauza ta sunt asa!

Doamne cata ipocrizie. Acum se asteapta sa ce? Sa o iau in brate si sa o duc in dormitor, sa-i spune cat de dor mi-a fost de ea? Cate nopti am plans si cati bani am dat detectivilor pe cautarea ei? Niciodata! Sa ma topesc pe picioare, si in fata ei nu-mi mai deschid sufletul niciodata.

- Ce facem de acum Sebastian?
- Tu ce crezi? A? Va tin in seara asta in casa mea si maine iti dau prilejul sa dispari iar? Asta crezi ca se va intampla? Vorbeste dracului si uita-te la mine.
- Nu!

- Sau ca te voi duce in dormitor?
- Nici asta.

- E bine macar ca nu visezi cu ochii deschisi... Iti spun eu ce se va intampla... De acum fetita va sta la mine! Daca vrei sa stai si tu, n-am nimic impotriva, dar te avertizez ca nu o sa mai fugi. Te-am lasat sa ma distrugi pana acum, dar de azi tu vei face cum spun eu.
- Nu te-am distrus, tu m-ai distrus pe mine...

- Cu ce dracu te-am distrus? Eu te-am parasit? Eu te-am luat de nevasta fara sa te intreb? Tu esti sanatoasa la cap? Poti sa gandesti putin, sau te lasi condusa doar de ura?
- Nu te mai urasc...
- Eu da!

Ma duc la ea si o prind de brat, fortand-o sa se uite in ochii mei.

- Eu te urasc mai mult decat oricand. Nu-mi pasa de tine sau ce simti. Eu te urasc si asa o sa ramana pe veci. Mi-ai ascuns copilul si ai plecat chiar daca stiai ca esti insarcinata... Neaga daca poti.
- Nu pot...

- Pai vezi Ema ca esti o catea fara inima? Te las sa stai de dragul copilului si pentru ca este obisnuita cu tine, dar daca ii faci vreun rau... Daca o superi cu ceva sau daca o ranesti, te omor cu mana mea.
- Ma doare...

Ne uitam amandoi in locul unde degetele mele i-au sugrumat pielea bratului si-i dau drumu.

- Nu-mi pasa de durerile tale. Le am si eu pe ale mele. Si sunt facute de tine! Un singur pas gresit si zbori de la etajul 20 Ema.

Ma indepartez de ea pentru ca imi face rau apropierea. Degaja atata caldura, dar e asa falsa si mincinoasa...

- Angi luni trebuie sa mearga la gradinita... Am lucruri nerezolvate acasa...
- De acum aici e 'acasa'. Si nu-mi pasa de problemele tale, si cand ai plecat de aici peste noapte ai lasat lucrurile nerezolvate.

- Sebastian...
- Taci! Ce dracu urmaresti? Crezi ca mai reusesti sa ma indupleci? Crezi ca o sa mai cad in plasa ta si o sa ma mai faci sa-ti mananc din palma? Tot ce tine de fetita rezolv eu, de tine nu-mi pasa. Esti libera sa pleci daca vrei, dar fata ramane la mine.

Daca vreti dedicatii, trebuie doar sa-mi spuneti. Spor la citit😘😘😘