EXTRAconjugal 🔞 (finalizata)

Capitolul 5

Sebastian... Sebastian. Sebastian!

Nu ma pot satura sa-i pronunt numele, este frumos si are o rezonanta puternica.

M-a lasat cu 'ochii in soare' si s-a indepartat iar eu privesc in urma lui muta si tremurand usor.

Nu stiu de ce tremur... O fi racoarea noptii, apropierea lui sau poate departarea.

Am un sentiment ciudat de singuratate si ma simt vulnerabila.

Gata, revino-ti Ema.

Imi scutur usor capul pentru a ma dezmetici si ma uit la ceas. E 3:20, oho, s-au impartit de mult pijamalele pentru mine.

Intru in restaurant, lasandu-l pe el sa ma priveasca acum pentru ca sta la barul de la terasa, cu gandul de a-mi lua poseta si a suna dupa un taxi.

Trebuie sa ajung acasa, nu mai pot ramane aici, atat din cauza lui Aaron cat si a lui. A lui Sebastian...

Chem un taxi prin aplicatia de pe telefon si in nici 5 minute primesc raspuns cum ca a ajuns.

Imi iau la revedere de la colegii mei si de la miri si ma grabesc spre iesire.

Fac prostia ca inainte sa ma urc in taxi sa-mi arunc privirea spre bar. Ii intalnesc ochii duri care ma inghiata iar, dar se schimba imediat si zambeste usor in coltul gurii si da din cap in semn de salut.

Il salut si eu la fel si urc in taxi tremurand.

* 4 zile mai tarziu intru nervoasa in birou dupa o infatisare la tribunal care nu a decurs tocmai asa cum as fi vrut eu si...un buchet de trandafiri frumos ma asteapta pe masuta de cafea si parfumul lor delicat se simte deja in aer.

Asta de la cine naiba o mai fi? Am mai primit flori de cand sunt avocat, mai ales de la barbatii pe care-i reprezint in instanta dar in ultimul timp am avut mai multe cliente, sex feminin.

Imi asez servieta pe birou si dupa ce-i cer Miei o cafea, rasfoiesc corespondenta. Scrisori de multumire, vederi, felicitari, reclame de parfumuri si altele.

- Cafeaua dra Ema.
- Multumesc. De la cine-s florile Mia?
- Nu mi s-a spus nimic doar ca trebuie sa ajunga la dvs.
- Vreo carte de vizita?

Ridic privirea dintr-o scrisoare cand Mia imi intinde un plic mic, specific.

- Multumesc. Atat pentru moment.

Desfac plicul si trec cu vederea plictisita peste intreg textul iar cand vad semnatura il citesc iar cu mai multa atentie si cu inima bubuindu-mi in piept

"Mi-a facut placere sa te intalnesc in sfarsit Ema Simson. La sfarsitul saptamanii voi fi in oras si as vrea sa luam cina pentru a discuta unele afaceri. Vineri, la 20:00 sunt la tine. Sebastian"

Pur si simplu mi-a stat mintea in loc.
Sebastian...

Bineinteles ca nu am uitat 'intalnirea' noastra dar am preferat sa ignor totul pentru ca m-am gandit ca nu ne vom mai vedea niciodata.

Sebastian, cu ochii lui reci si duri dar frumosi. Cu gura aspra dar voce soptita. Cu maini puternice dar atingere blanda. Cu...

- Ema trebuie sa vorbim.

Atunci ma trezesc din visare si in fata mea sta Aaron cu o privire spasita. Simt ca-mi creste tensiunea instantaneu.

- Spune.

Adopt o expresie dura pentru ca asta functioneaza de fiecare data si oricum sunt destul de relaxata dupa tot ce s-a intamplat dar daca nu ar fi fost Sebastian...

- Imi pare rau pentru ce s-a intamplat.
- Bine.
- Nu stiu ce s-a intamplat cu mine.
- Ok.
- Ema eu vorbesc serios.
- Asa si? Ce vrei sa-ti fac? Sa te iau in brate si sa te consolez dupa ce ai sarit pe mine?
- Imi pare rau am zis.
- Am inteles asta, te repeti...
- Chiar imi pare Ema eu...

Atunci isi pune mana peste a mea si ma retrag scaribita.

- Pentru ce-ti pare rau Aaron? Ca ai facut-o sau ca ai fost intrerupt? Daca nu aparea el ce se intampla Aaron?
- Nu stiu...
- Sa te ajut? Probabil m-ai fi violat...
- Nu. Nu cred ca s-ar fi ajuns la asta.
- De ce m-ai urmarit atunci?
- Ca sa vorbim.

Pe dracu sa te ia Aaron, esti un gunoi iar eu o proasta pentru ca am crezut in tine.

- Bine. Am vorbit.

Imi intorc iar privirea la scrisoarea de la Sebastian dar cand ii aud intrebarea ma enervez cu adevarat.

- Cine e el?
- Nu e problema ta.
- De ce ti-a luat apararea? De ce ai plecat cu el?
- Nu e problema ta. Deasta ai venit la mine? Sa afli cine-i el? Asta te intereseaza cu adevarat?
- Nu. Doar eram curios.
- Am treaba Aaron.
- Iubitul tau?
- Da.
- Si de ce ai mai mers cu mine? De ce nu ai venit cu el? Ce joc faci Ema?
- N-am vrut Aaron, il tin ascuns ok? Acum lasa-ma.
- Minti. Nu esti cu el.
- Daca nu iesi in clipa asta pe usa ma duc la Ivan si-i povestesc totul. Si daca nu incetezi cu tot circul asta te dau in judecata pentru hartuire.

- Ai inima de gheata, nu ai nici un iubit pentru ca nu poti sa-i oferi caldura ca o femeie adevarata.

Spune asta si iese din birou trantind usa in urma lui.

Sa-l ia naiba de nenorocit ca are dreptate.

N-am pe nimeni, sunt singura cuc pentru ca sunt maritata cu monstrul ala. Sa-l ia naiba si pe Simson si pe toti.

Ma trantesc pe scaun si indrept hartiuta de la Sebastian pentru ca fara sa-mi dau seama am mototolit-o in pumn de nervi.

O sa merg la cina si voi incepe o relatie cu el.

"... nu poti sa-i oferi caldura ca o femeie adevarata"

Sa-l ia naiba pe Aaron, o sa pot. O sa invat daca nu stiu si o sa pot.

Ma ridic, imi iau servieta si aranjamentul de flori si plec acasa.

- Mia plec. Orice ar fi poate sa astepte pana maine.
- Da dra. Aveti intalnire cu dna ...
- Anuleaza tot.
- Bine. La revedere.
- Pa.

Si usile liftului se inchid in urma mea.
Rasuflu usurata, am nevoie de liniste si relaxare. Si de o masa ma gandesc, din moment ce stomacul meu incepe sa scoata fel de fel de sunete ciudate.