EXTRAconjugal 🔞 (finalizata)

Capitolul 20

Mă trezesc relaxata și odihnita așa cum nu s-a mai întâmplat de multe timp. Casc și mă întind dar în mișcarea mâinilor mele dau peste un corp bărbătesc mare și fierbinte

. Ma intorc și îl admir pe Sebastian care seamănă cu un copilaș ciufulit și bosumflat.

Încep sa mă joc ușurel pe pieptul lui în încercarea de a-l trezi și pentru a-l aplica același tratament ca ieri dimineață. Un mic zâmbet în coltul gurii își face apariția pe fața lui frumoasa dar nu scoate nici un sunet pentru câteva minute.

- Ai chef de joaca de dimineață iubito?

Dintr-un mișcare mă răstoarnă pe pat și preia conducerea în timp ce eu încep sa chitai și sa chicotesc.

- Acum e rândul meu sa fac pe șeful.

Imi sărută gatul ca un maestru în arta amorului și a plăcerilor carnale facandu-ma sa mă simt dorită și frumoasa.

- La cât ai proces?

Mmm, e atât de bine, simt furnicături de placere pana în vârful picioarelor.

- Ema e 8:30, la cât ai primul proces?

Se da jos de pe mine și abia atunci realizez ce a zis. Cat? 8:30??

- La 9. La naiba de 1000 de ori. Am întârziat. Sunt terminata. Nici actele nu le am la mine, nici nu-s îmbrăcată și nici măcar acasa nu sunt. O Doamne, ce-am făcut? Cum ajung eu acum?

Sar din pat și încep imediat sa mă îmbrac pentru ca sunt disperata, niciodată n-am întârziat la serviciu dar la un proces nici atât.

- Hai ca rezolvam Ema, linisteste-te. Te duc acasă sa te schimbi iar eu mă duc sa-ti aduc actele. Ne întâlnim la tribunal.
- Sebastian...
- Da iubito.
- Îți mulțumesc, esti foarte bun cu mine.

Rămâne uimit cu pantalonii în vine și se uita la mine absent.

- Sebastian?

Mă duc la el si-l sărut ușor pe buze pentru a-l trezi din visare.

- Da, hai sa mergem.

Se îmbracă repede și în câteva minute suntem în mașină în drum spre casa mea.

- Ce-i cu tine?
- Nimic.
- Mergem la Ivan sâmbătă?
- Nu știu când mai vin Ema.
- De ce?
- Am treaba la New York.
- Ok.
- Poți sa vii tu la mine.
- Nu pot nici eu.
- De ce?
- Trebuie sa mă duc la aniversarea Samantei, soția lui Ivan.
- Vineri?
- Termin târziu.
- Duminica?
- Nu pot.
- Foarte bine.

Oprește în fata casei mele iar ei pleacă în viteza după ce-mi arunca un 'ne vedem la tribunal' printre dinți.

- Ce-i ce el? Cu ce l-am supărat?

Era binedispus de dimineață dar după ce i-am spus ca-i bun cu mine s-a enervat... Ma schimb si-n 10 minute plec de acasă chiar in momentul in care mă suna Mia.

- Da Mia.
- Dra Ema, dl Sebastian...
- Da-i dosarul McCartney. E în al doilea sertar de la birou.
- Am înțeles.
- Mulțumesc. Pa.
- La revedere.

Of, trebuie sa vorbesc serios cu fata ăsta sa nu-mi mai spună dra Ema pentru ca mă zgârie pe creier.

Ea are 32 de ani și am reprezentat-o în divorțul cu traficantul de barbatesu apoi am angajat-o ca secretara ca sa aibă bani pentru copil și o șansă în fata instanței. A avut și am câștigat custodia copilului și o pensie alimentara frumusica...

Este inteligenta și capabila, n-as vrea sa o pierd pentru nimic în lume dar mă scoate din sărite când vorbește așa.

Ajung în fata tribunalului la 8:57 si-l văd pe Sebastian rezemat de mașină și cu dosarul în mână asteptandu-ma.

- Mulțumesc. Ce-i cu tine iubitule?
- Nimic, hai du te ca întârzii.
- Suntem supărați?
- Nu.

Încearcă sa-mi zâmbească dar nu prea reușește. Este încordat și are aceeași privire dura ca atunci când ne-am intalnit. Imi da parul după ureche și mă mângâie ușor pe obraz dar privirea lui mă sperie.

- Fugi Ema.
- Când ne întâlnim?
- Nu știu, vorbim la telefon.

N-as vrea sa-l las în starea care este acum dar n-am alternativa. Dacă as mai avea puțin timp sa vorbim și sa aflu ce l-a supărat as pleca linistita dar n-am.

- Bine Sebastian, îmi dai un telefon când ajungi la New York ok?
- Ok.

Ma ridic pe vârfuri si-mi duc o mana după gatul lui ca sa-l trag în jos sa-l sărut dar nu se apleacă.

- E 8:05 Ema, fugi.
- Saruta-ma.

Se apleca puțin, mai mult ca sa scape de mine, îmi atinge buzele ușor și se îndepărtează.

- Fugi ca ai întârziat.
- Sa mă suni.
- Da. Pa.
- Pa.

Am întârziat pentru prima data în viața dar singura mea grija rămâne Sebastian. Ce-am făcut de s-a supărat? Am zis ceva? Doar ca e bun cu mine și ca-i multumesc dar asta n-are nici o logica. De ce s-ar supăra

Intru pe holurile tribunalului si-i zarva mare pentru ca lipsește avocata Ema Simson.

Lucruri de genul 'Ema nu lipsește nicioata', 'sigur s-a întâmplat ceva cu Ema' sau 'lipsește Ema Simson?' ajung la urechile mele dar le ignor și merg direct în sala de judecată. Sa înceapă distracția.

~SEBASTIAN
'Îți mulțumesc, ești foarte bun cu mine'
'Îți mulțumesc, esti foarte bun cu mine'

Doamne în ce rahat am intrat? Când dracul am ajuns sa fiu catalogat drept 'bun' de o femeie? Bun la suflet nu la pat... Și ce femeie?! Taman Ea.

Am greșit, am greșit ca dracu și nu știu cum sa îndrept lucrurile.

Am ajutat-o sa iasă din impas când ar fi trebuit sa o mai rețin și sa nu-i spun cât e ceasul.

Am intrat în biroul ei unde vreau de la bun început sa am acces și am plecat ca un fătălău cu dosarul în dinți ca sa nu întârzie Ea la tribunal.

Eu la 8:00 trebuia sa fiu într-o ședința de achiziții pe laptop dar am ajutat-o pe ea.

'Îți mulțumesc, esti foarte bun cu mine'

Sa mă ia naiba de fraier ce sunt. Cred și eu ca mă considera bun din moment ce mă comport ca un amorez cu prima lui femeie si-i fac toate poftele...

Și cireașa după tort sau nu... bomboana după coliva este ca am închiriat și casa pentru ea, ca sa nu o sufoc... Eu care am vrut sa pătrundă în viața ei, în casa ei, mi-am tăiat singur craca de sub picioare prin acțiunile mele.

Concluzia deloc îmbucurătoare este ca mă joaca pe degete cum vrea. Prin comportamentul ei m-a făcut sa-i mănânc din palma așa cum trebuia sa-mi mănânce ea mie. Am căzut în propria mea capcana și acum sunt 'bun'.

Bravo Sebastian, esti un geniu. Cel mai mare fătălău care există în lumea asta eu sunt...

Imi aprind încă o țigară și o sun pe secretara mea ca sa-mi facă legătura telefonic pentru achizițiile alea.

Încă un capitol pentru voi cu drag. Scuzați întârzierea și greșelile. Spor la citit. Aștept sfaturi și pareri