EXTRAconjugal 🔞 (finalizata)

Capitolul 7

Ajungem la restaurant si ma surprinde faptul ca imediat cum coboram din masina Sebastian ma ia de mana si nu-mi mai da drumu.

O mie de intepaturi simt la contactul cu pielea lui si o mie de senzatii si de fluturasi imi joaca in stomac.

Ma trage prin multime si aproape alerg pentru a tine pasul cu el.

- Sebastian, mai usor te rog, ma faci sa alerg.

Isi intoarce privirea spre mine si iar ma ingheata cu duritatea ochilor sai frumosi, albastri.

- Iarta-ma.

Ce este cu el? Pana acum radea si imediat cum am coborat din masina s-a schimbat la 180°. Ce-am facut? Macar merge putin mai incet dar nu suficient pentru pasul meu.

Este un restaurant frumos si elegant pe malul oceanului, am mai fost aici de cateva ori si imi place.

- Sebastian S.
- Sigur dle Sebastian, urmati-ma va rog.

Seful de sala ne conduce la masa noastra si nici cand ajungem aici Sebastian nu-mi da drumu la mana.

- S-a intamplat ceva Sebastian?

Se uita la mine confuz si la mainile noastre impreunate. Zambeste, imi ridica mana la nivelul buzelor lui si-mi aplica un sarut umed la incheietura mainii. Din nou fluturasii si-au facut aparitia in stomacul meu si simt ca voi zbura si eu alaturi de ei daca nu imi da drumu mai repede.

- Scuza-ma.

Imi trage scaunul si ma asez elegant, cu miscari usoare si studiate.
Imediat ce dam comanda, ne este servit vinul iar noi purtam o discutie usoara.

Ma surprind tot mai des zambind, lucru care imi place dar am ceva de lamurit inainte sa ma las purtata de valul pasiunii.

- Spuneai ceva despre afaceri Sebastian.

Imi place atat de mult sa-i pronunt numele incat profit de orice ocazie pentru a o face. Ma simt bine in compania lui si chiar as fi ranita daca joaca rolul cuceritorului cu ganduri necurate.

- Vezi tu Ema, cand te intereseaza cineva incepi ce faci sapaturi si sa afli cat mai multe despre persoana respectiva. Asa am aflat eu despre tine ca esti o profesionista desavarsita si ca nu pierzi vremea aiurea prin oras cu barbatii.

Cand imi pronunta numele simt fluturasi in stomac. Daca imi place sa-i rostesc eu numele, cand o face el simt ca plutesc si ca aud un clinchet de viori.

- Corect.
- Ai fi acceptat o intalnire pentru a ne cunoaste?
- Nu.
- Deci...
- M-ai mintit!

Incepe sa rada si privirea i se inaspreste.

- Exagerezi. Te-am pacalit daca vrei sa spui asa.
- Ok. Vrei sa ne cunoastem?!
- Da.
- Ce vrei sa stii despre mine?

Se uita urat la mine si nu inteleg de ce.

- Orice.
- Baliverne sau lucruri importante.
- Lucruri importante.
- Ema Simson, 28 de ani, avocat specializat in procese de divort. Asta-i tot!
- De ce avocat?
- Aaa...

M-a prins. De ce avocat? Ce sa-i raspund la asta?

- Asa a fost sa fie. Tu?
- Arhitect.
- Ooo, frumos, de ce?
- Pasiune.
- Dragut.
- De ce esti singura?

Pentru ca sunt casatorita la naiba, chiar trebuia sa-mi aduci aminte?

- N-am timp.
- Nu cred...
- Crede-ma.
- Nu vrei sa ai o casa, sot, copii?
- O casa am si...

Sot. Si sot am, sa putrezeasca in infern nenorocitul.

- Si...?
- Asa visam odata.
- Si?
- Si m-am maturizat. Tu de ce esti singur?

Trebuie sa trec la atac pentru ca ma incolteste. Intre timp a venit si mancarea care are un miros delicios. Fructe de mare, preferatele mele.

- Dar nu sunt singur.

Ma uit la el si raman cu gura cascata. Face misto de mine? Tocmai cand imi place si mie cineva si vreau sa am o relatie... Rade ca idiotul la mine.

- Sunt cu tine Ema. Sau cel putin voi fi.

Nemernic arogant, s-o creada el. Eu trebuie sa-l cuceresc dar vad ca s-au cam schimbat rolurile fara sa-mi dau seama. Planul B - inabordabila.

- Asa crezi tu?
- Da.
...
- Tu nu crezi asta?
- Ce?
- Ca vom dormi impreuna diseara.

La naiba, chiar trebuie sa fie atat de direct?

- Eu cred ca nu-ti place sa pierzi timpul.
- Ai dreptate aici. Rade la mine cu gura pana la urechi si are o sclipire stranie in ochi care ma face iar sa ma cutremur. Semanam destul de bine noi doi Ema.

- Si maine seara?
- Si maine seara.
- Nu stai in oras.
- Asa este. Un avantaj. N-am sa te stresez, ne vom vedea mai mult in week-end sau cand ai timp.
...
- Ce zici? Mie mi se pare destul de convenabil.
- Ma simt onorata ca imi ceri parerea chiar daca ai decis deja.

Iar vad ura in ochii lui si nu pot sa spun ca mi se pare... Dar de ce?

- Asta era afacerea?
- Da.
- Eu...
- Si eu... Ce zici?
- Urasti pe cineva Sebastian?
- Nu. Nu mai urasc. Tu?
- Da.
- Pe mine?
- Nu. Spun si zambesc, n-as putea sa-l urasc pe el niciodata. Ti-a afectat viata?
- Enorm.
- Si cum ai depasit ura?

Devine vizibil nervos si-si trece mainile prin par. Ce-i cu el? Am atins un subiect sensibil?

- Cu timpul. Daca vrei, poti. Orice.
- Trebui sa vrei...
- Si tu vrei Ema. Vrei sa uiti si sa traiesti, deaia esti aici.

- Nu vreau sa-mi complic viata.
- Cu sentimente?
- Da.
- N-o face. Nu te obliga nimeni. Lasa-te purtata de val, daca apar sentimentele e ok, daca nu...
- Doar sex.
- Esti foarte directa.
- Pai tu ai spus ca semanam...
- Doar sex. Trebuie sa pornim de undeva nu?
- Nu te deranjeaza?
- Plecam impreuna de la linia de start Ema.
- Daca sentimentul nu va fi reciproc?
- Vreau ceva cu tine si imi asum orice risc.

Zambim amandoi si vad cum imi intinde mana peste masa pentru a incheia intelegerea. Stiu ca sunt nebuna, n-am mai facut niciodata asta dar dau mana cu el.

- Ai incheiat afacerea dle, felicitari. Esti foarte convingator.
- Multumesc dna. Nu uita ca profitul ne va face pe amandoi fericiti.

Cred ca m-am inrosit ca un rac pentru ca incepe sa rada de stanjeneala mea.

- Termina-ti mancarea Ema ca sa mergem.
- Nu mai pot.
- Esti sigura?
- Da.
- Hai atunci.