Descoperind iubirea

Capitolul 15 - Proba

În următoarele două săptămâni, au pierdut efectiv contul zilelor. Timpul trecea mult prea repede. Keira știa că nu poate locui la nesfârșit cu David, însă încerca pe cât posibil să nu se gândească la asta. Totul era atât de bine și de liniștit așa. Mergeau împreună la școală, la antrenamente și seara se plimbau prin oraș sau prin parc.

Nu putea defini relația dintre ei doi ca fiind una romantică sau de cuplu. Însă era fericită așa cum era. Petreceau cea mai mare parte a timpului împreună și asta era tot ce îi trebuia. Nu se mai gândise la problemele pe care le avusese acasă, la mama ei, la facultatea pe care o va alege, la nimic. Totul era clar când era cu David.

Se comportau firesc. Nu s-au mai sărutat din ziua aceea și niciunul nu a mai adus vorba de asta. Nu conta. Între ei se crease o legătură specială și amândoi o savurau. Emma nu știa nimic deocamdată. Bănuia că ceva s-a întâmplat între cei doi, însă nu insista prea mult pe subiectul ăsta, iar Keira nu simțea nevoia să spună nimănui. Spera că dacă ține totul ascuns, legătura dintre ea și David va dura la nesfârșit.

Într-o seară se aflau singuri în sala de dans. Keira tocmai terminase un dans și se așeză pe băncuță oftând obosită.

— Ce faci? Ai obosit deja? O tachină David.

Se aflau acolo de mai bine de două ore și nu luaseră decât o pauză. Era ruptă de oboseală.

— Nu mai pot, serios.

— Bine. În regulă atunci, haide să terminăm pentru azi.

Fata încuviință mulțumită. Își ridică brațele și își refăcu strânsoarea părului. Chiar dacă acum nu era aranjată, avea părul ciufulit și era obosită și transpirată, tot arăta minunat. David îi întinse o sticlă cu apă, convins fiind că era însetată. Desfăcu dopul și goli imediat sticla apoi o așeză lângă ea pe bancă.

— Mulțumesc.

David îi răspunse cu un zâmbet apoi au hotărât să plece. După ce au făcut duș și s-au schimbat au ieșit afară în aerul nopții. Era probabil în jur de ora nouă, dar pe stradă încă circulau destul de multe mașini și oameni.

S-au urcat și ei în mașină și au pornit prin traficul infernal spre casă.

A parcat mașina în fața blocului și au urcat în apartament. Când au deschis ușa, lumina era aprinsă în living. Keira, care a intrat prima s-a oprit. S-au descălțat, iar David a mers în living primul. Bănuia cine e. Matias stătea pe canapea, cu picioarele așezate pe măsuța de sticlă și nu era singur. O fată blondă, înaltă și îmbrăcată cu haine prea scurte pentru vremea de afară stătea ca o lipitoare pe el.

— Ce naiba crezi că faci?

David nu îl mai putea suporta pe fratele lui. Știa că face tot ce face doar pentru a-l scoate din sărite și întrecea măsura.

— Hei, am venit și eu în vizită. Așa mă primești?

Matias o împinse ușor de o parte pe prietena lui și se ridică, apropiindu-se îndeajuns de mult de David încât numai el să poată auzi. 

— Sau vrei să îi spun micuței tale prietene secretul nostru?

David se încordă și se uită urât la fratele lui dar nu a zis nimic. Știa că dacă ar fi zis ceva, Matias ar fi distrus totul și ăsta era ultimul lucru pe care și-l dorea. 

— Vin-o Keira, o să luăm cina în oraș, spuse el apoi se întoarse, îndreptându-se spre ieșire. 

Fata își lăsă geanta jos și îl urmă afară din apartament. Ce însemnau toate acestea? De ce se comporta fratele lui așa? Nu auzise ce îi spuse, dar comportamentul lor îi dădea de gândit.