Descoperind iubirea

Capitolul 19 - Descoperiți

Viața este presărată cu suișuri și coborâșuri. Viața lui Keira a fost plină de suișuri până nu demult. Însă de când a apărut David în viața ei, aceasta s-a schimbat încet, încet. Parcă toate lucrurile au început să meargă mai bine.

În momentul de față el e tot ce are. El e mamă, tată, frate, prieten și iubit. O face fericită, așa cum nu a mai fost niciodată. Chiar dacă relația lor e secretă, asta nu o deranjează. Din contră, e mai ferită de gurile rele. David o răsfață, are grijă de ea și îi oferă ce i-a lipsit ei cel mai mult: afecțiune.

Stătea în pat și îl privea. El încă dormea. Rareori avea șansa de a-l vedea așa de liniștit. David se trezea întotdeauna înaintea ei. 

Întins pe spate, cu părul ciufulit, câteva șuvițe căzându-i pe frunte, arăta atât de liniștit și de lipsit de griji. Era așa de perfect pentru ea din multe puncte de vedere. Întinse mâna și îi dădu ușor părul la o parte de pe frunte. David se mișcă puțin dar nu se trezi. 

***

— Gata cu asta, spuse David și opri muzica.

Keira respira sacadat. Tocmai terminase un dans pe care se chinuia demult să îl învețe. Și în sfârșit îl dansase cap-coadă fără să se mai încurce. Era fericită și avea o stare atât de bună. Era nerăbdătoare să danseze în fața oamenilor și să dea proba la școala de dans. Desigur, știa că șanse multe nu erau să o i-a, dar era fericită că ajunse până acolo.

— Cum a fost? Întrebă ea și se așeză pe jos privindu-l pe David cum se apropia de ea. 

Când ajunse lângă ea se lăsă jos și îi întinse o sticlă de apă. Fata o luă fără să mai stea pe gânduri și aproape o goli. David o privi cu un zâmbet mic pe față în tot timpul acesta. 

— Deci? Am greșit undeva? Întrebă Keira din nou când lăsă sticla de apă deoparte.

 — A fost totul perfect Keira. Crede-mă, nu mai ai nevoie de repetiții și nici de mine.

David întinse mână și îi dădu o șuviță de păr care îi scăpase din coadă, la o parte de pe față. Se uita la ea din nou ca și când ea ar fi fost cel mai prețios și cel mai frumos lucru pe care îl văzuse în viața lui. Și nu era departe de adevăr. Ea era prețioasă pentru el. Însemna enorm. Nici măcar nu avea idee. 

Dar nici unul nu își spuneau lucrurile ăstea. Câteodată o privire e de ajuns și face mai mult decât o mie de cuvinte. Keira își simți inima cum începu să bată mai repede și se ridică în genunchi, astfel încât să fie la același nivel cu el. 

— Ba da, de tine încă mai am nevoie, spuse ea aproape în șoaptă.

Dar el o auzi. Ea îi cuprinse fața cu mâinile ei micuțe și se uită mai întâi în ochii lui apoi îi privi buzele. Nu știa ce o apucase în momentul acela, însă își lipi buzele de ale lui și îl sărută. El nu stătu pe gânduri și o trase mai aproape adâncind sărutul mai mult. 

În momentul acela nu se mai gândi la nimic. Nici ea, nici el. Erau doar ei doi în toată lumea asta mare. Nimeni și nimic nu mai conta. Doar ei. Doar îmbrățișarea lor. Doar săruturile lor. Erau singurele care contau.

Un zgomot îi făcu însă să se îndepărteze unul de celălalt. Se uitară amândoi la ușă și încremeniră. Doamna Robinson se uita la ei din ușă și nu părea deloc încântată de ceea ce a văzut. 

— La dracu, înjură David printre dinți și se ridică în picioare.

Îi întinse mâna și lui Keira și o ajută și pe ea să se ridice. Era de rău. Nimeni nu trebuia să știe despre ei. Ar putea avea amândoi probleme. Și totul putea fi distrus.