Descoperind iubirea

Capitolul 17 - Descoperind iubirea

Continua să îi privească dansând și ardea pe dinauntru. Nu înțelegea de unde a mai apărut și femeia asta și de ce era așa de importantă pentru David. El a spus că e o prietenă veche. Dar ea e superbă, el e superb, e clar că nu au fost doar prieteni. În plus exista o chimie palpabilă între cei doi. Și ea era conștientă de asta. Și frica punea stăpânire pe toată ființa ei, tot mai mult.

Cei doi s-au oprit din dansat, David a oprit muzica și apoi s-a apropiat de Keira.

— Ce spui, ne apucăm să învățăm dansul ăsta? Întrebă el, așezându-se pe bancă lângă ea.

Emana atâta căldură și mirosea atât de bine. Ce n-ar fi dat să îl poată îmbrățișă... Însă Edith era acolo. La câțiva pași de ei. Și era clar că era ceva între ea și David. Ea stătea mereu cu ochi pe el ca o panteră gata să sară la atac. Îl sorbea din priviri. 

Keira îi răspunse lui David în cele din urmă doar cu o încuviințare din cap apoi se ridică și își făcu încălzirea. O mai ajută puțin să își ridice moralul, faptul că David se ocupă doar de ea în următoarea oră. Îi arătă primele mișcări ale dansului și ea începu să învețe. Nu îi scăpă însă privirea lui Edith care nu îl slăbise nici măcar o secundă. Era enervantă. Iar Keira nu înțelegea de ce aveau nevoie de ea. Se descurcaseră perfect până atunci doar ea și cu David.

— Bine, cred că e de ajuns pentru astăzi, spuse el când se termină melodia. E târziu deja. Eu zic să mergem încet.

Și-au strâns cu toții lucrurile, au făcut duș, s-au schimbat apoi au părăsit împreună sala. Keira era conștientă că normal ea s-ar duce cu David, însă acum că Edith era acolo, nu era prea sigură de ce ar trebui să facă.

— Ei bine eu mă duc pe aici, spuse Edith când au ajuns afară, în față școlii.

Keira răsuflă ușurată pe dinăuntrul ei.

— Mi-a părut bine Keira, spuse Edith și întinse mâna înspre ea.

Îi scutură rapid mâna apoi se uită în alta parte când aceasta îl îmbrățișă pe David.

— Mă bucur tare mult că te-am revăzut și că o să lucrăm împreună de acum încolo, îi spuse ea cu voce mieroasă.

Keira era aproape sigură că se uita încruntată la ea. Dar în momentul acela puțin îi păsa. Nu putea să exprime exact ce simte pentru femeia asta. Ea nu era răutăcioasă de fel, nu ura pe nimeni. Nici măcar pe Henry care i-a făcut atâta rău în toți anii aceștia. Dar pe Edith, pur și simplu nu o putea suporta. Știa, simțea că e o amenințare. Știa că ea ar putea să o distrugă. Chiar avea puterea asta.

Au ajuns acasă. Tot drumul nici unul nu a scos vreun cuvânt, dar erau amândoi conștienți că ar trebui să discute despre această Edith, despre ce înseamnă ea pentru David și despre ce se va întâmpla de acum încolo.

Însă nu îndrăzneau niciunul să înceapă. Keira își lăsă geanta lângă canapea și se așeză, începând să se joace nervoasă cu degetele. Nu se uita la el, însă David o privea. Nu era prea sigur de ce ar trebui să zică. Totul era prea complicat, dar fata merita o explicație. Nu era proasta. Și-a dat seama că Edith nu e numai o amică mai veche.

— Păi eu cred că mă duc la culcare, spuse ea aproape în șoaptă dând să se ridice.

— Stai puțin Keira, trebuie să vorbim ceva.

Fata se opri și atunci îl privi pentru prima dată în ultima oră. Era agitat. Își trecea repetat mâna prin păr și oftă în cele din urmă înainte să înceapă. Dar nici nu se așeză, nici nu se apropie de ea.