Descoperind iubirea

Capitolul 22 - Iubire, dans și emoții

Școala mergea din ce în ce mai bine. Prietenia lui Keira cu Can devenea tot mai strânsă iar gelozia lui David tot mai mare. În rest toate lucrurile se așezară la locul lor. Era liniște acum în viața lui Keira.

— Nu știu cum te poți antrena atât. Serios. Adică câte ore pe zi dansezi?

— Nu atâtea câte mi-aș dori eu. Dansul e minunat. Iubesc să dansez. E singurul lucru pe care îl iubesc din toată inima, spuse Keira făcând o piruetă cu mâinile întinse.

— Serios? Singurul? Ești sigură? Întrebă Can uitându-se la ea cu un mic rânjet pe față.

Însă Keira nu era atentă la el. Continua să se învârtă în fața lui fără nicio grijă pe lume. Era în sfârșit așa cum ar trebui să fie orice fată de vârsta ei. Plină de energie, veselă, făcând mereu ceea ce iubește cel mai mult.

— Daa!

— Păi și pe David nu-l iubești?

Se opri și se uită la el. Bineînțeles că sentimentele ei pentru David se amplificau pe zi ce trece. Însă nu era sigură dacă îl iubește. Nu prea știa ce e aia iubire. Era fericită în fiecare clipă petrecută alături de el. Se gândea la el. Mult. Când era împreună cu el uita de tot. Atunci erau doar el și cu ea pe pământ. Doar ei doi și nimeni altcineva. Dar asta înseamnă să iubești? Nu era sigură.

— Can?

— Da?

— Cum îți dai seama că iubești pe cineva?

Can se uită puțin la ea apoi își mută privirea în altă parte.

— Păi... când iubești pe cineva, ai face orice pentru persoana respectivă. Orice doar ca să o faci fericită. Îți dai seama că iubești pe cineva când e prima persoană la care te gândești când deschizi ochii dimineața și ultima persoană care îți vine în minte seara înainte să adormi. Ai da totul pentru ea. Când iubești, iubești pur și simplu, fără să aștepți ceva în schimb. E... nu știu... iubirea nu prea poate fii explicată în cuvinte.

Can se uită în pământ și râse.

— Cel puțin așa am auzit...

După aceste cuvinte, nu îi trebui prea mult să își dea seama dacă îl iubește pe David. Răspunsul era mai mult ca evident. Era prea curând? Poate... însă cum ar putea să nu îl iubească? După câte a făcut pentru ea. După toate lucrurile prin care au trecut împreună, într-un timp atât de scurt. Poate nu erau așa de multe. Dar nu avea cum să nu îl iubească.

Dar întrebarea era, el o iubește pe ea? Nu avea de unde să știe.

— Hei, ce ai pățit acum? Ți-ai dat seama că nu îl iubești de fapt și mă iubești pe mine? Întrebă Can și o înghionti ușor.

Fata se încruntă la el și își dădu ochii peste cap.

— Glumeam, normal.

— Haide să mergem înauntru că dacă nu o să întârziem la oră și lasă prostiile.

***

— Ești pregătită? Întrebă David din ușa cabinei.

Keira îl privi în oglindă și înghiți în sec. Nu, nu era pregătită. Avea atâtea emoții încât era sigură că va vomita în orice moment.

— Hei, uită-te la mine, spuse el apropiindu-se de ea.

Îi întoarse scaunul, astfel încât să fie în fața ei și se lăsă în jos. Îi luă mâinile într-ale lui și o privi.

— Nu ai de ce să îți faci griji. O să reușești să treci. O să vezi. O să fie totul în regulă. Ai muncit din greu ca să ajungi aici și o să reușești.