Descoperind iubirea

Capitolul 10 - Adevăruri și minciuni

Se afla la câteva zile distanță de ultimul test din primul semestru. Trebuia să facă un proiect împreună cu Emma, dar aceasta nu mai apărea. Nu avea prea mult timp. Urma în curând să meargă la antrenamente, având liber de la lucru, dar trebuia să termine proiectul până pleca. O sună din nou pe pe prietena ei, dar tot nu îi răspunse. În cele din urmă renunță și se trânti pe canapea. Oftă, lăsând gândurile să îi invadeze din nou mintea.

Nu mai înțelegea ce se întâmplă între ea și David. Se purtau ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat între ei. Dar de fapt adevărul era cu totul altul. Se întâmplau prea multe, iar Keira nu știa cât timp le va mai putea face față.

Soneria sună într-un sfârșit și ea se ridică de pe canapea, deschizând ușa.

— Îmi pare rău, spuse Emma intrând în apartament fără să mai aștepte vreo invitație.

— Nu-i nimic. Haide să terminăm odată cu asta.

S-au apucat de proiect iar în aproximativ patruzeci și cinci de minute a fost gata, iar Keira mai avea o jumătate de oră până trebuia să plece de acasă, așa că după ce au strâns toate lucrurile și au făcut curat, s-au așezat amândouă pe canapea pornind televizorul. Keira își aduse aminte de lucrurile pe care David le știa, aparent de la Emma și se hotărî să lămurească câteva dintre lucrurile care o frământau. Atunci era momentul perfect.

— Emma...? Începu ea ezitând.

— Da?

— Când ai vorbit tu cu David ultima oară?

Emma se uită surprinsă la ea apoi se încruntă ușor reîndreptându-și atenția spre televizor.

— La cabană, de ce?

— Pentru că știa că m-am mutat și știa și adresa. El mi-a spus că a aflat de la tine.

— Stai puțin, asta ți-a spus el?

Acum Emma era mai mult decât atentă la ea. Ce naiba? Nu ea îi spusese? Se întrebă Keira.

— D.da...

— Bine, uite ce e. Nu știu ce pune instructorul tău la cale, dar eu nu am de gând să te mint.

— Ok. Atunci spune-mi adevărul. De unde știe el toate ăstea?

— E apartamentul lui, Keira. Cu câteva zile înainte să plecăm la cabană, m-am întâlnit cu el la școală. Am vorbit puțin, în mare parte despre tine. Și din vorbă în vorbă, i-am spus că încerc să găsesc un apartament pentru că trebuie să te muți. El s-a oferit să îmi arate apartamentul lui. A spus că are două și nu poate sta în amândouă. Mi l-a oferit la un preț bun, plus de asta mi s-a părut perfect pentru tine. Asta e tot. De aceea știa adresa, pentru că probabil a locuit aici.

— Vorbești serios? A întrebat Keira nevenindu-i să creadă.

— Da, răspunse Emma. Ceea ce nu înțeleg este de ce nu ți-a spus și te-a mințit... E ciudat, sinceră să fiu, cred că te place mai mult decât vrea să recunoască.

— Emma, e împreună cu verișoara ta. Te asigur că nu mă place.

— De fapt s-au despărțit imediat după petrecerea de ziua ta. Nu știu exact ce s-a întâmplat între ei, dar Gracie a fost distrusă și a plecat plângând de acolo a doua zi de dimineață.

Keira nu mai știa ce să zică. Din nou. El îi spusese că sărutul acela a fost doar o greșeală. Se purta câteodată de parcă ar plăcea-o, apoi îi distrugea orice fărâmă de speranță. Iar acum, aflase că de fapt apartamentul în care stătea ea era al lui. Ce să mai înțeleagă din toată învălmășeala asta?