Zapada rece

Capitolul II

Capitolul II

[...] privea sceptic, isi i-a zborul fara sa faca vreun zgomot.

Paul se indreapta fricos catre copacul unde s-a petrecut totul in seara trecuta. Nu era absolut nicio urma straina. Erau doar pasii lui dezorientati care veneau din fata usii, pana la copac, si inapoi in casa. Ceea ce a probabil a facut cu cateva ore in urma.

Isi aminteste ca fusese lovit la cap, dar nu simte nicio durere si nici nu are niciun cucui, aparent. Isi face o cafea si isi verifica mailurile.

Vede pe un site de NewsFeed ca si alte persoane au trait experiente similare. Eh. Nu toti au vazut bufnite sau au iesit la plimbari nocturne in halatul de baie.

Majoritatea, au avut impresia ca timpul s-a oprit. Inchide laptopul si se indreapta catre bucatarie. Trece pe langa oglinda mare de langa dressing. Nebarbierit „ca pentru iarna”, cu parul valvoi, mirat, se holbeaza in oglinda:

„Neah... nu ma mai suport asa. Trebuie sa am grija de mine. Trebuie sa ma duc la frizer”

Isi pergateste micul dejun preferat: omleta cu sunca si o cana de lapte cald.

Face dus. Tv-ul a ramas deshis pe Discovery..

Iese din baia aburinda, ia o carte din biblioteca, dar evita sa citeasca macar numele. O carte cu coperte groase si vechi, cu cele aproximativ 250 de pagini, ingalbenite de timp.

Se intinde pe canapeaua din fata semineului, se apuca de citit. Devine din ce in ce mai captivat de actiunea cartii incat nici nu a observat cat de repede trecea timpul. Era dupa amiaza. Se pregateste sa iasa in oras, asa cum si-a propus.

Blugii strimti si tricoul acela kaki de recrut. Se incalta cu bocancii, isi ia jacheta. Coboara usor pe scari, isi ia cheile din cuier si incuie usa.

Dupa un drum de 25 de minute, prin padure, pe drumuri forestiere inghetate, ajunge in oras.

PeachLand.