Zapada rece

Capitolul X

Zapada rece

Capitolul X

-Hei, buna Carla! Buna dimineata, sau ce mai este afara. Esti bine?

-Paul.. Daa.. Sunt bine. S-a intamplat ceva? De ce ma suni asa.. speriat, ca sa zic asa.

-Sunt foarte bine, si voiam sa vad daca si tu esti asa. Se pare ca nu esti tocmai ok.

-Sunt bine. Doar ca m-am certat cu sefa. Bine, fosta sefa.. ca nu i-a con..

-Ce?!? Esti sefa? Bravo! Stiu cat de mult iti doreai asta! Dar de ce v-ati certat?

-Pai, a avut o serie de clienti si nu s-a putut organiza si a lasat povara pe umerii mei. Am reusit intr-un final sa o duc la cap, dar sunt foarte stresata acum. Si as bea o cafea..

-Interesant. Foarte interesant. Eu te sunt sa te invit la o cafea si tu imi propui acelasi lucru.

-Hi hii. Interesant. Pai, si ce mai astepti? Invita-ma.

-Hei, Carla, stii, ma gandeam daca nu vrei sa mancam ceva in oras. Sau poate la o cafea. Sa mai scapi de stresul ala acumulat.

-Vai, multumesc mult Paul. Inseamna foarte mult pentru mine cand cineva se gandeste la binele meu.

Si acum incep amandoi sa rada.

-Deci, ne vedem in douazeci de minute la cafenea?

-Asa sa fie. Ne vedem acolo.

Paul incepe sa se pregateasca. Se imbraca si isi anunta colegii de munca, faptul ca o sa ia o pauza de relaxare. Avand in vedere ca a rezolvat unul dintre principalele proiecte, merita o pauza, plus ca aceasta companie este una bazata pe creativitate, si toata lumea stie ca nu exista arta pe banda rulanta.

Paraseste incinta si se indreapta spre locul intalnirii, inca cu gandul la ce mai are de facut. Bannerul acela de cinci metri de care toată lumea se ferește. Se întâlnește cu Carla, și se așează la o masă.

-Hai zi-mi ce ai facut azi!

-In afara de faptul ca sefa mea nesuferita a renuntat cand a dat de greu. Si ca am o colega care o “venera” pe sefa, pentru a avea beneficii, iar cu mine nu o sa ii mearga asta nici daca imi face cafeaua mai buna decat a mea. Si crede-ma, nimeni nu face cafeaua mai buna decat mine.

-Si acum trebuie sa ma inviti la tine la o cafea sa ma convingi.. Si eu o sa accept.

Carla amuzata de situatie, si intelegand ca Paul incearca sa mai destinta atmosfera tensionata, cu care au venit cei doi de la servici, ii propune lui Paul ca dupa program sa treaca pe la ea. Chiar daca e tarziu pentru o cafea, o pot bea impreuna dimineata inainte de a merge inapoi la munca.

-Deci? Ce zici? In seara asta dormi in deplasare. Si vezi ca nu accept niciun refuz!

-Am inteles. Tu cumva flirtezi, si incerci sa ma agati? Ca iti iese!

-Ahh.. M-ai prins..

-Stii ce, indiferent de ce ar zice naratorul, eu chiar te plac. Suntem  adulti, si putem decide singuri ce sa facem, nu tre’ sa ne scrie un oarecare cu laptop ce sa facem. Suntem in aceeasi situatie. Daca e adevarata povestea cu “demonii” sau bufnitele, sau ce naiba sunt. Macar sa trecem impreuna prin toate astea, si daca o fi sa murim, macar sa murim fericiti. Cel putin din punctul meu de vedere, eu te vad pe tine mai des dacat ma vad eu in oglinda. Si nu, nu exagerez.

-WowPaul. Asta e cel mai realist si cel mai dulce lucru pe care l-am auzit vreodata. Nu ai un inel, sau ceva, nu?!

-Nu Carla. Stai linistita, nici nu m-am gandit la asta. A fost de moment, dar sper ca asta n-o sa schimbe cu nimic relatia noastra.

-Pai, cam schimba. Ma gandesc ca daca planuiai asta, nu ti-ar fi iesit atat de bine. Nu o lua ca pe cea mai buna replica de agatat, dar ai fost sincer, ceea ce apreciez.

-Mancam si noi ceva, viitoarea mea sotie?

-Mi-ai zis cumva viit.. da! Normal ca mancam ceva, nu de aceea am venit?

- Eu vreau o omleta cu sunca, un pahar de lapte si paine prajita.

-Un ceai cu biscuiti Oreo.

Si in timp ce-si asteapta amandoi fericiti comanda, se privesc ca doi copii indragostiti. Intre timp, Paul primeste un mail in care este informat ca exista un seminar de psihologie avand ca tema deliratul. Trimite inapoi confirmare si ii trimite o invitatie si noii sale iubite, pe care o convinge sa mearga cu el. Carla un pic sceptica, fiind convinsa ca intamplarile de pana acum nu au fost pur si simplu probleme psihologice. Dar totusi accepta. Seminariile au loc peste 3 zile.

Paul primeste un telefon, in care este rugat sa se ocupe de promovarea acestui eveniment, cu flyere si afise. O oportunitate care nu trebuie ratata.

-Eu am terminat de mancat. Si chiar trebuie sa ma intorc inapoi la munca, sa ma apuc de afise. Trebuie sa incep cat mai devreme ca am deadline-ul peste 3 zile.

-E ok. Si eu ar trebui sa plec. Vii sa ma iei dupa program? Termin un pic mai tarziu azi, dar poti veni cand termini tu si daca mai ai de lucru poti lucre la mine, pana-mi termin si eu programul.

-Super. O sa ne vedem mai tarziu. Sa ai spor, si nu mai fi atat de stresata!

-Mersi, ai grija de tine.

Si fiecare isi vede de treburile sale fiind ocupati pana peste cap. Dar e mai bine sa nu ai timp liber, cateodata, decat sa ai prea mult.

Paul ajunge la iPrint, si se apuca de treaba. Are cateva idei si le pune in practica. Dupa cateva ore de munca si cafele baute, se da batut. Face o sedinta de brainstorming si prezinta situatia in care se afla.

Fiecare vine cu cate o idee. Fie buna, fie de-a dreptul idioata, dar menita sa alunge norii din sala de conferinte. Ajung la punct comun si isi impart sarcinile. Proiectul e destul de amplu si banii sunt pe masura. Fiind vorba de un pshiholog renumit care a venit in oras din cauza celor intamplate.

…

E seara. Fiecare se pregateste de plecare. Paul o suna pe Carla sa ii spuna ca se indreapta spre ea, insa Carla nu raspunde. “Cat de ocupa e..” se gandeste, si pleaca spre Chop Chop.

Ajunge foarte repede, fiind ambele cladiri in centrul orasului, doar traficul l-a incetinit. Acolo agitatie mare, toti panicati si stand ca in jurul focului. Incearca sa isi faca loc prin multime, si ajunge in fata. Carla era intinsa pe jos si nimeni nu o ajuta. Avea pielea alba si tremura. O ridica si pleaca foarte repede la cel mai apropiat spital.

-Ce s-a intamplat cu ea? intreaba doctorul.

-Nu stiu. Cand am ajuns, era cazut jos, si n-am avut timp sa intreb nimic. M-am grabit sa ajung la spital.

-O sa ii facem analizele, si vom vedea. Dar nu iti face griji, acum e pe maini bune. Poti merge acasa sa te odihnesti, ca se pare ca ai avut o zi lunga.

-Aveti mare dreptate, dar nu voi pleca nicaieiri. isi scoate laptopul, se aseaza pe o canapea si incepe sa lucreze.

Se mai duce din cand in cand la Carla sa vada daca e bine..