Zapada rece

Capitolul V

-Ok. Sa incep cu inceputul. Era luni seara, cand ma intorceam de la serviciu. Nu era inca intuneric, si cerul rosiatic se reflecta in zapada sclipitoare. 

Simteam ca e mereu cineva in preajma mea. Bine, nu eram singura pe strada, dar simteam altceva. In fine. Pe drum nu s-a intamplat nimic special, cred ca doar eram eu paranoica. Am ajuns acasa, si mi-am pregatit ceva de mancare. Am facut un dus, apoi am luat o carte. Era fascinanta. Am adormit citind, si dar m-am trezit din cauza unui sunet puternic si metalic. Eram in bucatarie. Dar nu era bucataria mea. Nu o recunosteam. Nici acum nu stiu unde eram. 

Atunci m-am panicat groaznic. Incerc sa gasesc o legatura cu casa mea, sau cum naiba de am ajuns acolo. Dupa ce ies din bucatarie, ajung pe hol. Al meu hol. Si restul apartamentului era exact ca al meu. Deci totusi eram acasa. M-am intors in bucatarie sa verific. Era bucataria mea. Trebuie sa fi lesinat, sau sa se fi intamplat ceva ca nu-mi mai amintesc nimic. Stiu ca dimineata m-a trezit alarma de la telefon. In acea dimineata nu mi-am amintit nimic. Parea totul un vis, pe care nu il poti revedea.. Stii si tu senzatia. E acolo dar, nu vezi niciun detaliu. 

Abia a doua zi am vazut ca apelasem de 3 ori 112 la un interval de 2-3 ore. Asta mi-a amintit de acel "vis". De atunci nu prea am fost in apele mele...

S-au tot plimbat pe malul lacului, in timp ce Carla tot povestea. 

-Mie imi e foame de mor. Hai sa mancam ceva! Fac eu cinste.

-Ok. Oricum inghetasem aici, dar a fost frumos si placut. 

Si au plecat la cafeneaua la care Paul a fost dimineata. O data ajunsi acolo, Paul o intreaba pe Carla:

-Ce vrei sa mananci?

-Nu stiu ce sa zic. Pentru inceput, vreau o ciocolata calda.

In timp ce se hotarau ei, afara se insera incet, incet si incepuse sa ninga cu fulgi mari.

-Eu o sa imi iau un ceai, ca este aproape ora 5. 

Continua sa vorbeasca despre cele intamplate. Intre timp isi termina bauturile, si atunci Paul cere o pizza mare cat o zi de munca.

-Esti nebun.. Poti tu sa o mananci pe toata?

-Nu, dar amandoi putem, sau macar putem incerca. Tot nu inteleg de ce s-a intamplat asta. Adica, nu inteleg, nici cum, dar...

-Calmeaza-te Paul. O sa rezolvam noi misterul intr-un fel.

De la o masa alaturata, o fata pasionata de paranormal, aude discutia si le cere acordul sa intervina.

-Buna, buna!! Eu sunt Amelia.

-Hei buna, Amel;ia, noi suntem Carla , si Paul. Ne pare bine sa te cunoastem.

-Am auzit involuntar discutia, dar din moment ce voi nu ati mai spus nimic, m-am gandit ca nu e grav. Dar apoi am vazut ca sunteti ingrijorati.

-Daa.. Asa e... Vreau sa aflu ce naiba se petrece aici.

-Pai.. cred ca va pot ajuta. De fapt cred ca stiu despre ce este vorba. Am auzit niste explicatii de la cateva persoane foarte pertinente.

-Stai sa inteleg. Tu zici ca nu sunt nebun? Zici ca au mai fost si alte cazuri?

-Da! Asta zic. Bine, nu sunt psiholog sa iti explic ce s-a intamplat.. dar iti pot spune ce a zis mediumul.