Te-am visat demult.Erai transpusa intr-o lume imperfecta.Erai TU.Dar pe atunci ,nu te cunosteam.Nu aveam nici cea mai vaga idee ca TU vei fii cea care imi va oferi fericirea.Atat de inocenta.Chipul tau angelic se inneca in mare.Ochii tai se reflectau in cerul senin.Parul ti se rasfrangea pe umerii tai goi si gingasi .Cea mai dulce privire.O dulceata de zambete suave imi daruiai.Copila inocenta.Trupul tau zvelt.O zana desprinsa dintr-un basm.
Dar dintr-o data chipul tau pueril incepu a se destrama.Te spulberai cu fiecare clipa ce trecea.Ce se intamplase cu tine ?De ce tu ?O explozie de sentimente izbucni in eu-ul tau.Trupul ti-se colora in mii de culori bizare si absente pe paleta unui pictor surd ce incerca din strafundul sufletului tau putred de regrete si esecuri sa-ti picteze aura.Erai prea evaporata pentru a mai forma un puzzle.Atat de necunoscuta.Atat de zdrobita de sentimentele pe care tu insasi le-ai ucis fara a avea vreo vina.Te-ai inchis in propria-ti colivie a destinului.Ti-ai imprastiat gandurile insangerate pe taramurile a mai multor lumi pe care nici tu nu le cunosti.Ai rupt in mii de bucati zambetul tau suav si l-ai aruncat in oceanul sacru de lacrimi pe care le-ai varsat in tot acest timp.Ti-ai sfaramat propiile iluzii ,sperante ,emotii si sentimente.Unde e acea zana ce-mi zambea dulce zi de zi ?
Acum disting doar umbra zanei ce-mi zambea odata.Te aud cum ma strigi in tacere.Un strigat mut si surd.Inima-ti tipa de durere.O durere pe care tu ti-o oferi involuntar.Iti simt sangele fierbinte clocotindu-ti si plesnindu-ti in vene.Ochii tai albastri capata o roseata bizara.Lacrimile ti se transforma in picaturi de sange ce cad agale pe podeaua veche.Te uiti in jur.Si parca te vezi intr-o alta lume in care gandul tau ucigas te poarta pe aripile sale in acea lume paralela cu tine.Trupul ti-se usuca precum o floare.Pielea ti-se strange din cauza veninului pe care il versi cu ardoare impotriva fiintei tale pe care ai abandonat-o pe malul suferintei in speranta ca imaginatia ta jucausa inca-ti joaca feste macabre.Te simti singura.Te lovesti de ruinele sufletului tau intemnitat in turnul lacrimilor.Te auzi cum plangi in noapte dupa tine ? Crezi ca e doar un miraj ce se reflecta in oglinda ta sparta din camera ta ?Da,chiar asa e !Mirjul unui gand malefic pe care tu l-ai nascut din propria cenusa a sperantelor pe care le credeai moarte,dar ele au renascut datorita mirajului transpus in oglinda ta.Uite !Te vezi ?Esti chiar TU !Priveste-ti chipul.Esti frumoasa !Asa cum te-am cunoscut eu.Zana din basmul pe care ti l-am povestit in amurgul unei zile friguroase si posomarate de toamna.Cand ploaia iti scalda suferinta si tu te innecai in mare.Doar inocenta ta a supravietuit si asta datorita sentimentelor ce inca erau ascunse in adancul prapastiei din sufletul tau gingas.Te-ai dezlantuit din lanturile grele si ruginite ale timpului oprit in loc.Te-ai detasat de suspinele ce iti erau aliate si ai redevenit ingerul pe care il vazusem in visul de ieri.Vocea ta calda si rasul puternic alergau acum prin campul de flori parfumate.
Iti multumesc ca mi-ai redat speranta de a te vedea asa cum esti tu.O zana !Si ca ai renuntat la mirajul ce se reflecta in oglinda ta.
CITEȘTI
Risipită-n gânduri
Short StoryVrei să știi cine ești sau doar vrei să te afunzi în gânduri?Te rog, dispari în poveștile cu zâne și dragoni și lasă-mi mie darul de a pătrunde în cele mai necurate gânduri.
