E joi.O zi banala si mistuita de un dor ce se strecura in sufletul nemuritor al fiintei mele ce am abandonat-o pe treptele unor sentimente marsave acum cateva clipe.Imi era teama de mine insumi.Fiinta parasita de mine imi cauza efecte letale.Si ma purta in timpuri cosmice ,prin galaxii necunoscute ale universului infinit.
Sufletul imi era frant ,insetat si zdrobit de parerea de rau ce ma macina groaznic.Ma loveam singura.Uram acea stare.Imi auzeam trupul gemand de durere dar nu-mi pasa si-mi imprastiam lovituri grele pe tot trupul.Inocenta imi tot spunea sa renunt dar eu eram atat de slaba in fata razbunarii fiintei mele.Se razbuna crunt si pe buna dreptate.Imi asumam vina.Nu trebuia sa -o abandonez .Ea a renascut datorita lacrimilor mele planse si neplanse.E obsedata de sentimente macabre.Desi m-am detasat de ea ,nu pot trai fara fiinta mea.E o parte din mine ! Ma simt goala fara ea ! O vreau inapoi ! Se va razbuna cumplit.O cunosc.Se va opri doar atunci cand trupul meu va sta abandonat pe marginea unui sant intr-o balta de lacrimi.Atunci se va intoarce la mine si vom deveni din nou o singura entitate pe veci.
CITEȘTI
Risipită-n gânduri
Short StoryVrei să știi cine ești sau doar vrei să te afunzi în gânduri?Te rog, dispari în poveștile cu zâne și dragoni și lasă-mi mie darul de a pătrunde în cele mai necurate gânduri.
