Razboiul sfidarii

Heaven

                                                                  VA URMA.

              Dupa 3 ore petrecute in compania dragutei mele surori Rebekah,am plecat sa aflu mai multe despre "frumoasa" Elena.Ma indrept rapid spre camera unde am vazut-o ultima oara.Intru in viteza si o vad in fata oglinzii.

              -Ce cauti in camera mea?!striga ea la mine si incep sa rad.

             -Ce ai spus?spun razand nervos.

              -Ca vreau sa pleci!spune cu un orgoliu nemaivazut si ma grabesc spre ea incercand sa o ucid scotandu-i inima,dar imi opreste mana,dandu-mi seama ca ceva e neinregula cu ea,deoarece un simplu om nu putea avea atata putere.Ochii ei se fac de un galbui si niste dinti ascutiti ii ies.Imi da drumul din stransoare si fug cautandu-l pe Alexander,dar cand ajung Elena era deja pe scaunul de langa el razand impreuna.Ma apropi de Alexander si il trag de mana in spate,el privindu-ma confuz,dar apoi incep discutia nu inainte se a ma asigura ca Elena nu ne poate auzi.

               -Alexander,ceva e ciudat la ea!spun impacientata.

               -Ce?spune razand si incercand sa ma sarute.

              -Totul.Avea colti si ochii ei!Tot ce incerc sa iti zic este ca ceva nu se leaga.E imposibil ca ea sa fie om.In plus,e doar o hranitoare!Regele nu ar trebui sa vorbeasca cu ea si nici sa fie tratata asa de bine.

               -Exagerezi!Colti,ochi?Katherine,ar trebui sa te odihnesti putin!spune el chicotind astfel enervandu-ma.

               -Stii ceva?Daca tu nu o sa o ucizi,atunci o s-o fac eu!tip disperata dand sa plec,dar ma prinde de mana intorcandu-ma spre el,chipul lui fiind vizibil nervos.

               -Nu,n-ai s-o faci!Stii deja cata neincredere si ura ne poarta deja poporul?Daca afla si de noile evenimente de la castel incluzand acea servitoare si copilul ei se va izbucni o adevarata rascoala!Daramite daca o mai omori si pe ea...termina totul cu un ton ganditor.

              -Bine!Nu o voi ucide,dar de acum,daca tot e vina mea pentru ura poporului ii voi face chiar sa aiba un motiv pentru asta.De acum la cea mai mica greseala fiecare slujitor va fii ucis!plec dupa ce vad ca Alexander s-a enervat.Se pare ca revenim la vechile obiceiuri...Nu imi pare rau deloc,nu sunt geloasa si nu tin la el!Nu pot!Asta ar insemna sa fiu slaba deoarece iubirea te face slab.

              Merg in camera mea si asez in pat dandu-mi seama ca ziua s-a terminat si noaptea incepe.Ma voi tine de promisiunea facuta lui Alexander si voi incepe chiar de acum.Ma ridic si merg sa verific slugile.Observ ca niciuna nu se uita la mine si marai amenintator pentru a atrage atentia.Se intorc spre mine si fac o plecaciune pana le fac semn sa continue ceea ce faceau.Una din slujitoare stergea praful de pe un tablou in care apaream eu si Alexander.

          -Nu te mai chinui cu ala...da-l pe foc!spun poruncitor,acea slujitoare uitandu-se la mine cu frica incercand sa vada daca vorbesc serios.

            -Mai repede!tip eu pana la urma ea luandu-l si plecand cu el spre iesirea din incapere.

            Plec si eu intrebandu-ma in care camera a fost cazata sora mea,dar nu am chef sa intreb vreuna din slugi asa ca incep sa ma plimb prin castel cautand-o.O vad intr-o camera stand si tinand o fotografie in mana.Ma apropii si observ ca in poza era mama..Rebekah plangea si vinovatia ma acapara.Plec inainte sa imi observe prezenta.Ies afara din castel si observ ca fulgi de nea cad incet din cer,parul meu devenind alb din cauza asta.Frigul imi acapareaza fiecare particica din corp.Incep sa merg pe jos spre sat,punandu-mi gluga pelerinii pe cap. 

           Nu vreau sa imi folosesc puterile de vampir deoarece vreau sa simt frigul iernii pana ajung unde vreau.Intrand in sat observ ca nimeni nu mai era afara...mergand pe strada vad o fetita mica...cred ca avea 6 ani.Ma apropii de ea cu gandul de a ma hrani,dar cand se intoarce cu fata la mine,privirea ei inocenta parca topeste gheata din inima mea.

          -Hei micuto,ce faci pe strada noaptea singura?spun incercand sa nu o sperii.

         -Mami a spus sa plec de langa ea si sa nu ma mai intorc...spune ea,o bobita de apa sarata scurgandu-se din ochiul ei.

           -Vin-o cu mine,nu te pot lasa singura...zic si o iau in brate grabindu-ma spre castel.Observ dupa ca era vampir...cineva a transformat-o si probabil ai ei au gonit-o.

          Ajung rapid si plec cu ea spre camera mea,dar dau nas in nas cu Alexander.Se uita speriat si confuz la mine rostind:

         -Ce e cu acest copil aici?!Si mai ales al cui e!?Katherine,doar nu-.Nu il las sa termine ca incep:

         -Dupa cum stii si tu foarte bine copilul nostru de pe cand eram om nu a supravietuit,deci nu...spun lacrimile facandu-si aparitia,dar le sterg repede si continui:

        -Am gasit-o in sat,pe strada...cineva a transformat-o si mama ei,dupa cate mi-a zis,a abandonat-o.

        -Asa ca te-ai gandit sa iei orfani de pe strada!striga Alexander la mine.

       -E alegerea mea,daca vreau sa am grija de ea!Si ca sa fie clar,daca te vei atinge de un singur fir de par din capul ei se va sfarsi urat!tip si plec cu ea de mana in camera mea.

        -Cum te cheama scumpo?o intreb bland.

        -Heaven...zice ea .

        -Bine atunci,Heaven,una din slujitoarele mele te vor ajuta sa faci o baie.Bine?

         -Bine...mami.Simt cum inima mea iese din piept la auzul acestui cuvant.O iau in brate si ii sarut vrestetul capului...Fata asta s-ar putea sa fie scaparea mea din iadul inimii mele inghetate.