Vina mea,mereu

46 3 0
                                    


               Ma trezesc ca Heaven deja fugise in baie si am chemat o slujitoare care sa mearga sa o ajute...Ies pe hol si il vad pe Alexander venind spre mine nervos.Ma ia de umeri si se uita in ochi mei incepand sa scuipe vorbele jignitoare aduse la adresa mea:

            -Fata aia va disparea!Ce a fost in capul tau?Niciodata nu ma asculti!Nu,stii ceva?Daca tu nu vei scapa de ea atunci eu o voi face in stilul meu!tipa,dar amintirile de acum cativa ani imi apar in fata ochilor ca un film..

          6 ani inainte


     Alexander se plimba nervos prin camera,cateodata tracand cu ochiul spre mine,eu tinandu-mi mana pe copilul meu inca nenascut.

     -Copilul acela o sa te omoare,Katherine!Esti om si acel copil e vampir!Te consuma pe dinauntru si tu vrei sa il pstrezi?!Sa stii ca daca acel copil se va naste tu sigur vei muri si nu o sa pot sa traiesc pe aceeasi lume cu fiinta care te-a ucis!

     -Atunci voi muri si eu si copilul,pentru ca eu nu pot renunta la el!Uite,doar pentru ca tu il urasti asta nu inseamna ca si eu o fac!

     -Bine,dar daca veti muri niciunul din voi nu va mai fi amintit vreodata.Va fii de parca nu ati fi existat!Cuvintele lui sunt dure si reci,ceea ce ma face sa cred ca persoana de care m-am indragostit nu mai e aici de cand a aparut copilul...Lacrimi imi curg pe fata,eu stergandu-le si plecand pe holul lung al palatului.Mergand simt o durere in partea de jos a corpului si picioarele imi cedeaza cazand.Doua slujitoare vin si ma ajuta sa ma ridic durerea devenind din ce in ce mai insuportabila.

        Dupa ceva timp vad o slujitoare cu un copil care plange in mana.Alexander intra in incapere si ia copilul plecand cu el.Tip din toate puterile dar e degeaba.Ma ridic din pat si slujitoarele incearca sa ma traga inapoi dar fug dupa Alexander.Il vad in gradina cu copilul mort in brate.

        Sfarsit amintire


       De atunci am inceput sa il urasc,dar dupa ce am devenit vampir si toate sentimentele mele au disparut nu am mai simtit asta pentru el,fiindca nu am mai simtit nimic.Continua sa tipe la mine,dar adaug ganditor:

      -Vei face la del cum ai facut si cu propriul tau copil?Pentru ca pentru a ajunge la ea va trebui sa treci peste cadavrul meu si cum ai spus si tu,poporul ne uraste deja destul,nu?ma smuncesc sin mainile lui si plec in salonul de jos amitindu-mi ca sora mea este in castel si ar fi trebuit sa merg sa verific daca e bine.Nu e in salon si ma indrept spre etajul 3 incepand sa simt un miros de sange proaspat.Urc in graba si o vad pe sora mea care zace pe jos plina de sange in zona gatului cu poza mamei in mana.

       -Cine ti-a facut asta?!urlu si o gramada de slujitoare vin luand-o sa o duca in cabinetul medical regal,dar inainte sa plece s-a uitat in ochii mei si a spus cu o voce soptita:

       -A spus sa iti transmit ca Heaven nu e bine-bine-veni-ta!spune lasandu-si pleoapele sa cada moale.Nervii mei se ridica la cel mai inalt grad si stiu un singur lucru:Alexander va plati cu viata. 

      Fug in camera mea dupa ce ma asigur ca sora mea va fii bine si o vad pe Heaven stand pe pat cu fata spre geam.

       -Matusa Rebekah e bine?spune si incep sa ma intreb de unde ii stie numele.

       -Eu iti pot citi gandurile,mami!

       -Cum?Ce?spun confuza uitandu-ma la ea.

        Da din umeri semn ca nu stie si o iau in brate mangaindu-i parul.Daca acestei fete i se va intampla,Alxander va fi ca si mort in chinuri grele.Nu stiu cum,dar fetita asta ma completeaza si ma face sa simt ca daca i s-ar intampla ceva as prefera sa mor eu.

          Vad ca a adormit in bratele mele si plec din camera ordonandu-i unui gardian sa o pazeasca.Il caut pe Alexander in tot castelul dar nu il gasesc si chiar inainte sa renunt o vad pe Elena sarutandu-l in gradina din spate a castelului. 

       Simt cum inima mi se rupe incet,incet si raman ca o statuie urmarindu-i.Alexander isi intoarce fata spre mine si cand ma vede vine spre mine incercand sa imi expice ce s-a intamplat defapt,Elena doar stand unde a lasat-o Alexander zambind invingator.Ii dau o palma peste fata si urc in camera mea in graba luandu-mi pelerina si trezind-o pe Heaven,dandu-i si ei o pelerina.Las o scrisoare unei slujitoare pentru ai transmite surorii mele locatia unde sa vina dupa ce se va face bine.

      Iau un cal si o pun pe Heaven in fata mea pe el tinand-o intre mainile mele pentru a proteja-o pe parcursul calatoriei.Pornim si trecem de padurea deasa ce desparte castelul de restul lumii si ajung in satul meu natal intrand in casa parintilor mei,lasand-o pe Heaven jos ea intrebandu-ma:

     -Ce s-a intamplat?De ce suntem aici?

     -E mai sigur aici scumpo!Rebekah va veni si ea maine...tu doar ai incredere in mine,bine?

     Da din cap aprobator mergand si asezandu-se pe unul din paturile din camera mea...Amintirile mele dinainte de a ajunge la castel incep sa apara.....

                                                             VA URMA!

Razboiul sfidariiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum