Razboiul sfidarii

Aceeasi dorinta,planuri diferite

             Mana rece a Aimmei se odihneste pe umarul meu.Tot ce fac este sa ma uit in gol pe geam...

        -Am niste sticle cu sange depozitate bine si stii..poate iti e foame!spune rapid Aimme amuzandu-ma si totusi facandu-ma confuza faptul ca dintr-o data i-a pierit tupeul si ii e frica de mine.

       -Nu...voi manca pe drum...-raspund inca fiind atenta la gandurile mele si pierduta printre amintiri.

      -Cum adica?Unde ple-

      -Anglia!spun sigura pe mine si asteptand sa vad daca rasturnarea asta de situatie o afecteaza pe Aimme,Heaven doar stand intr-un colt si ranjind semn ca intelege ce incerc sa fac.

      -Dar acolo e palatul si Alexander!Nu putem sa-

      -De ce nu am putea?Tine-ti prietenii aproape si dusmanii si mai aproape si de data asta e la propriu!raspund un zambet strengaresc aparand pe buzele mele.

       La auzul vorbelor mele isi pleaca capul si merge spre camera alaturata incepand sa impacheteze niste provizii.Heaven vine spre mine si imi zambeste soptindu-mi la ureche:"Ia asta si ai grija sa nu observe",apoi da din cap facand semn spre Aimme.Ma uit in palma si observ ca era un medalion ciudat,dar parca parea incomplet.Din instinct am atins cu varfurile degetelor medalionul primit de la acea batrana.Am pus celalalt medalion intr-un compartiment al pelerinii si m-am dus sa vad daca pregatirile plecarii noastre erau gata.

       -Trebuie sa pornim daca vrem sa ajungem in timp util!spun eu pe un ton mai ridicat ce pare ca o sperie,apoi dandu-mi seama ca totul era o prefacatorie.Se pare ca nu sunt singura care vrea sa o testeze pe cealalta.

         

        Din perspectiva Elenei

     Apele s-au mai linistit la castel ceea ce imi da un sentiment de pace si fericire.Alexander e mai mereu plecat la intruniri ale capeteniilor ce il ajuta sa conduca lumea,dar nu ma deranjeaza pentru ca la sfarsitul zilei tot la mine se intoarce.E doar o perioada de timp pana cand il voi detrona pe Alexander si voi lua conducerea.Il voi distruge asa cum a facut cu familia mea.

     Katherine a fost doar un mic inconvenient.Stiam ca daca afla ce vreau sa fac il va apara pe Alexander.Tine prea mult la el si asta o va distruge.Ma amuza cand vad ca el doar se joaca cu ea.Poate daca m-ar lasa sa duc planul la bun sfarsit nu o voi ucide...Pana la urma tot ce vreau sa fac este sa il ucid pe Alexander si sa dau oamenilor inapoi ce aveau.Vampirii sa nu mai fie conducatorii si rasa lor sa fie aproape inexistenta.Dar pentru asta trebuie sa ii castig increderea lui Alexander.

    Din perspectiva lui Katherine

     Iesim toate 3 din casa si o luam pe jos spre debarcader.Observ cum Heaven doar se holbeaza insistent la Aimme si asta ma face sa deduc ca Heaven stie ceva despre care eu nu stiu.Ajungand  urcam pe vas si ma departez de Heaven si Aimme mergand spre balustrada de lemn a vasului amintindu-mi acele momente petrecute in compania  lui Enzo.

     Pe atunci nu eram sigura de ce simteam,dar acum stiu sigur un lucru:Alexander va plati pentru toate momentele in care s-a jucat cu mine.Pentru toate momentele in care persoane dragi mie au platit cu moartea.Pentru toate minciunile spuse si pentru tot ce  a facut.Iar Elena se va duce odata cu el,pentru ca unul va fi regatul Terrei si acela se va numi "Omenire" si se va cladi pe sangele tradatorilor.

        -Esti bine?spune Heaven uitandu-se cu mine in golul tristetii.

        -Da,sunt foarte bine...

        -O vei ucide pe Aimme odata cu Elena,nu-i asa?intreaba ea,eu doar uitandu-ma in continuare in gol si raspunzandu-i soptit:

         -Nu o pot lasa sa fuga cu Elena si sa supravietuiasca.E prea riscant-

         -Da,dar pana atunci o poti folosi sa creezi alti hibrizi ca ea!spune Heaven taindu-mi vorba,eu ramanand nemiscata,Heaven continuand,dandu-si seama ca nu stiam despre asta:

        -Medalionul pe care ti l-am dat si cel pe care deja il ai sunt piese din acelasi puzzle...daca ;e unesti si sangele unui hibrid cade asupra lui alti hibrizi se vor putea creea,doar prin simpla vraja rostita de o vrajitoare originala...adica Aimme!spune ea foarte sigura pe ea,eu doar zambind si luand-o in brate spunandu-i incet:

      -Destinul a fost cel care mi te-a dat in cale scumpa mea...eu doar ma voi asigura ca vom supravietui in ciuda a orice.Pana la sfarsitul lumii!