Razboiul sfidarii

Enzo

      Din perspectiva lui Katherine:

      Elena ma vede deja ca pe un inamic ce trebuie distrus,de aceea va trebui sa plec...Nu pot sa o iau si pe Heaven deoarece suntem deja intr-un conflict continuu si cand am adus vorba de vreo mutare a inceput sa tipe.O voi lasa o vreme singura,apoi o prietena mai veche Annelise va avea grija de ea.

     Plec in Lumea Noua apoi va veni si Annelise cu Heaven dupa mine.Pentru a o putea ascunde de furia Elenei mai bine Heaven va fii fiica Annelisei.Totul va decurge conform planului.Ma grabesc sa imi iau pelerina si ma indrept spre Heaven sarutandu-i fruntea si spunandu-i:

     -Va fi totul bine.Ne vedem peste cateva zile.Acum haide sa vina Annelise si sa te ia!

     -Dar daca te va vedea Alexander sau mai rau,Elena!?spune speriata.

      -Macar voi stii ca tu esti in siguranta!O iau de mana si ies pe usa casei cu ea.O vad pe Annelise venind si o mai sarut o data pe crestetul capului pe Heaven facandu-i un semn Annelisei.Ea aproba si o ia de mana pe Heaven eu luand calul si plecand spre sat.Ajungand ma asigur ca nimeni nu ma observa descalecand si trimitand calul inapoi spre casa.Annelise si Heaven nu vor sta acolo,deoarece sunt usor de gasit asa ca vor lua calul si vor fugi cat mai departe de aici.

      Incercand sa dispar din peisaj cat mai rapid imbarcand pe corabie aud soldatii regelui in spatele meu si maresc pasul.Unul ma prinde si ma intorc rupandu-i capul intr-o fractiune de secunda.Fiind vampir isi va reveni intr-o ora dar inca trei mai sar pe mine eu fiind neajutorata.Ma las prinsa si dusa intr-o trasura catre castel.Ajungand ma duc prin spate spre subsol unde sunt tinuti prizionierii.

        Ma arunca in una din celule si incerc sa vad ceva in intunericul acela.Ma intorc si vad o femeie pe moarte.Ma gandesc sa o ajut,dar vad ca sangele i se scurge incet pe jos si instinctele imi spun sa ma hranesc.Ma arunc spre acea femeie si imi infig incet coltii in gatul ei sorbindu-i pana si ultima picatura de sange.Imi sterg gura cu mana si ma indrept spre gratiile celulii.O vad pe Elena venind ranjind.

      -Pe cine avem  noi aici?Oh,Katherine scumpa mea!Imi pare rau ca stai aici,dar stii,eu nu sunt asa draguta cu fugarii!spune ranjind si razand dupa.

      -Da-mi drumul si nimeni nu va avea de suferit Elena!Voi pleca si nu vei mai auzi nici tu si nici Alexander vreodata de mine!strig catre ea dar ea da din cap negativ si continua:

     -Nu,nu pot face asta...daca te vei gandi sa te razbuni?Acum shhht,nu te speria dar cum am mai spus,nu sunt draguta cu fugarii!

      Se da la o parte lasand doi soldati sa intre in celula apoi intrand ea.Ia o tepusa si vine spre mine trasand linii imaginare in zona inimii mele.

      -Te-as putea omora rapid si fara dureri,dar unde ar mai fi distractia?spune ea amuzata.Imi infige tepusa in stomac eu tipand de durere apoi cu ultimele suflari pe care le mai aveam ii spun:

     -Stii ca Alexander imi poate auzi strigatele,nu?

     -Alexander nu e aici,e la o intalnire importanta deci am destul timp sa termin cu tine!m

     Dupa cele spuse,continua sa ma tortureze cu tarusul de lemn.Strigatele mele de ajutor se aud tot mai tare.Aud niste pasi coborand aici si o umbra in spatele Elenei.Ii rasuceste gatul,Elena cazand pe jos.Vad un barbat inalt,cu parul negru si ochii albastrii.Cei doi soldati vin spre el dar le infige cate un tarus in inima intr-oo secunda si imi intinde mana semn sa il urmez.Fug cu viteza de vampir spre el si dupa ce ies din subsol ii pot vedea chipul mai bine.Ma las dusa de vraja lui,dar il aud chicotind si ma trezesc din visare.Realizez ca sunt aripa de vest a castelului asa ca il iau de mana si fug cat mai repede cu el din palat ajungand inapoi in sat in timp util pentru a ma imbarca in urmatoarea corabie ce pleaca spre America.

     -Deci,cum te numesti?spun eu observand ca el e inca langa mine pe corabie.

       -Enzo,iubire.Dar tu?spune el cu tupeu.

      -Katherine si nu sunt "iubire"!spun nervoasa.

     -Bine,bine!zice el bufnindu-l rasul.Merg spre balustrada corabiei privind marea in lumina lunii si a stelelor.Simt cand vine spre mine si ma prinde de talie plasandu-mi un sarut pe umar.

      -Stii...te-am vazut prin palatul lui Alexander cand inca erai regina eu fiind mana lui dreapta si m-am indragostit de curajul tau,dar acum iti pot vedea si sensibilitatea si asta ma face sa innebunesc cand esti in bratele mele...

      Imi las capul usor pe umarul lui punandu-mi mainile peste bratele lui,privind cerul in timp ce corabia inainta incet spre marele necunoscut.