Ajunsem la casa lui Enzo.Arata fantastic si nu pot spune ca nu are gusturi bune.Aud ciripitul unor pasari si un mic zambet imi apare involuntar pe buze.Enzo se intoarce spre mine si zambeste larg luandu-ma de mana si mangaindu-mi chipul,apoi apropiindu-se de mine sarutandu-ma.
-Haide sa intram!spune el tragandu-ma spre el.
Intru si vad o sufragerie mare si incapatoare cu un semineu in fata.Scarile urca spre urmatorul nivel si o bucatarie la fel de incapatoare in dreapta.Zambetul imi piere cand stiu ca Alexander va fi aici in doua zile si ca va trebui sa plec din nou.Prefer sa nu ii spun despre asta lui Enzo si doar sa traiesc momentul.
-De ce este ingandurata?ma intreaba luandu-ma in brate.
-Sunt doar obosita!Ma duc sa dorm!spun tragandu-ma din imbratisarea lui.Urcand scarile imi intorc capul uitandu-ma in spate vazandu-l pe Enzo vizibil nervos.Urc repede inainte sa observe ca m-am oprit si intru intr-una din camere.
Intrand,primul lucru pe care il vad este baia de langa si merg cu gandul de a-mi face un scurt dus.Intr-un borcanel se afla niste apa de baie pentru creearea spumei.Las rochia sa alunece usor de pe corpul meu,desprinzandu-mi parul si asezandu-ma in cada ideea dusului disparand astfel singura mea dorinta fiind sa scap de toate gandurile ce imi acapareaza mintea.Imi las capul usor pe spate,mirosul lavandei din spuma purtandu-ma in adancul sentimentelor mele.
Ma afund cu capul in apa fierbinte, ajung in cel mai intunecat loc al mintii mele.Adica in locul ascuns celorlalti...locul unde toate amintirile mele cu Alexander se aduna.Cand m-am indragostit de el credeam ca iubirea va tine pentru eternitate,ca in povestile cu balauri,regi si printi...dar am uitat ca in acele povesti niciunul nu e un criminal.Niciunul nu e vampir si sentimentele lor nu sunt asa complicate.
Inainte sa plec la Alexander si sa fiu proclamata regina mama mi-a spus ceva pe care inainte nu il intelegeam:"Cand intunericul e alesul si tu este lumina cel mai important e ca atunci cand va contopiti sa creeati ceata,nu mai mult intuneric!".Credeam ca delireaza atunci,dar avea dreptate.Imi pot aminti lacrimile din ochii ei cand am ucis-o.A spus:"Katherine,nu te invinovati!Trebuia sa mor...".Apoi a inchis ochii si eu doar ma uitam la corpul ei neinsufletit,sangele ei scurgandu-se pe buzele mele.
A fost groaznic,dar a trecut.Timpul se scurge si apa fierbinte devine tot mai rece.As vrea sa nu mai plec...sa pot sa fiu linistita macar o zi,dar nu merge asa.Ma ridic din cada si imi iau rochia pe mine,prinzandu-mi parul intr-un coc.Ies din baie si tot ce vad sunt niste ochi albastrii.Ma blochez si simt o mana pe talia mea.
Un lucru e sigur...Alexander m-a gasit.Ma retrag in spate si dau sa fug,dar ma prinde de incheietura.
-Nu ai unde sa fugi Katherine.Garzile mele sunt peste tot!spune si oftez doar uitandu-ma la el.
-Enzo va fi ucis chiar de mine!spune el nervos spargand astfel tacerea dintre noi.
-Nu a facut nimic...
-Te-a atins!urla el.
-De unde stii?spune eu incercand sa par calma.
-Katherine,nu sunt prost!Sunt cum vrei tu sa fiu,dar nu prost!tipa el si mai tare.
-De ce ai venit dupa mine?Elena nu iti era de ajuns?spun eu ranjind doar ca sa imi tin lacrimile sa nu iasa la iveala.
-Tu ai plecat,nu era sa las poporul fara o regina!Oamenii ar starni valva si-.Nu il las sa termina ca,lasand o lacrima sa curga incet pe obraz spun:
-Mereu poporul e mai important Alexander,dar stii ce?M-am saturat!
-Nu vroiam sa spun asta,eu doar-.Insa iar nu il las sa termine:
-Tu doar faci mereu ce e corect...m-am obisnuit cu asta.Incearca sa se apropie de mine,dar ma dau si mai in spate astfel lipindu-mi spatele de peretele rece.
-De ce dramatizezi totul?!tipa,apropiindu-se de mine periculos de mult.
-De ce nu poti sa spui adevarul?spun intorcandu-i-o.
-Katherine,orice ai crede tu eu chiar...la naiba...te iubesc,bine?!M-am saturat de toate astea!
-Daca ma iubesti asa de mult de ce m-ai inlocuit asa usor cu minunata Elena?zic eu luandu-l in ras,stiind ca asta il enerveaza.
-Bine,daca vrei adevarul,atunci il vei afla...Ma gandeam ca te-as putea face geloasa asa si ca poate te-ai intoarce...La dracu' Katherine,am nevoie de tine!Chiar si de felul tau autoritar de a fi si chiar si de remarcile tale arogante.Am nevoie sa te vad cum te strofoci sa faci slujitoarele sa isi faca treaba impecabil si am nevoie de simpla ta prezenta.De tot!-ultima parte o spune soptit lasandu-si capul in pamant.
-Acum voi spune si eu adevarul...Imi e dor sa te vad cum te enervezi atunci cand te iau in ras.Imi e dor pana si de certurile noastre prostesti pe lucruri marunte si prostesti.Imi e dor de tot ce tine de tine,dar nu vreau sa ne intoarcem la castel si sa o luam de la capat.In plus,Elena e deja regina si eu nu ma pot intoarce...dau drumul lacrimilor si Alexander vine luandu-ma in brate.
-Pai...eu am venit cu speranta ca te vei intoarce.Deci regina mea si subliniez "a mea",vrei sa te intorci cu mine?Promit ca va fi diferit!
-.....
VA URMA
CITEȘTI
Razboiul sfidarii
VampireSi totul a disparut in cateva secunde. Mi-am dorit sa moara,iar acum vreau sa ii simt din nou bratele in jurul corpului meu...Pacat. Acum e prea tarziu.
