Razboiul sfidarii

Nu pot

          Imi deschid incet ochii si vad oceanul in fata mea.Se pare ca am adormit in  bratele lui Enzo.Ma ridic de pe puntea vasului si merg aproape de balustrada.Ne miscam rapid spre destinatie...Uitandu-ma spre ocean imi amintesc de nesfarsitele nopti petrecute cu Alexander in care imi spunea ca ma iubeste.Dar asta a trecut.Acum trebuie sa ma gandesc la mine si la faptul ca trebuie sa o iau de la capat.

       Ma intorc cand am simtit miscarile lui Enzo in spatele meu.Vine si ma ia in brate,incepand:

      -Stii,nu mai trebuie sa te mai gandesti la castelul ala...Poate e prea devreme sa iti cer,dar vreau ca atunci cand vom debarca sa ramanem impreuna,mereu!

      Nu spun nimic si doar zambesc.Ma saruta stangaci si ne uitam impreuna la rasaritul soarelui ce pare ca imensa minge de aur iese din ocean stapanind cerul.

        

Peste 10 ore:

     Ziua s-a terminat rapid si inca nu ajunsesem...parea o eternitate aici.

Peste inca 2 zile

     Acostam si imi dau balerinii jos,pasind prin nisipul cald,simtindu-ma libera din nou.Dar visul se sfarseste cand foamea apare avand in vedere ca doar auzul cuvantului "sange" m-ar innebuni.

      -Stii,daca iti e foame,am constrans o femeie de pe vas...spune Enzo parca citindu-mi gandurile.Dau din cap aproband si Enzo imi face semn spre acea femeie.Merg si o trag spre mine parand ca o imbratisez pentru a nu atrage atentia celorlalte persoane.Dupa ce termin ii asez pelerina astfel incat sa nu se observe sangele de pe gatul ei.

        Trecand pe langa niste oameni ii aud vorbind despre rege.

      -Am auzit ca regele Alexander ar fi innebunit si ar fii pus toate garzile sa o caute pe fosta regina prin toata Europa.Multi oameni au murit asa ca ma bucur ca nu sunt acolo!spune unul dintre ei.

     -Peste 3 zile va veni si regele pentru a verifica si aici,deci sa fim precauti!zice altul.La auzul vorbelor lor imi dau seama ca in 3 zile va trebui sa gasesc o ascunzatoare buna...Inainte ca vampirii sa conduca lumea toata lumea era fericita,dar dupa razboi totul s-a schimbat.Oamenii au ramas doar surse de hrana pentru ei...dar destinul meu a fost diferit.Multi spuneau ca sunt norocoasa fiind sufletul pereche al regelui si multe fete voiau sa fie in locul meu.E amuzant cum oamenii nu pot vedea dincolo de aparente,pentru ca desi il iubeam si inca o fac tanjeam sa fiu din nou om si nu o ucigasa.Sa am libertatea pe care mi-o doream asa mult.

         Constientizam ca langa el nu voi avea nimic din toate astea pentru ca el e cel care a omorat dragostea.Eu incercam sa ii incalzesc inima,iar el era cel care o racea pe a mea.Nu am deplina incredere in Enzo,dar vad libertatea pe  care mi-o doream in el si e prea ciudat.

     Singurul lucru pe care mi-l mai doresc este sa fiu din nou om.Sa nu mai simt durerea inzecit.Sa nu mai fiu nevoita sa ucid pentru ca m-am saturat de asta si m-am saturat sa fiu ce nu sunt.Alexander totusi avea dreptate intr-o privinta...Poporul chiar ma ura.Ma vedeau ca pe cea care aduce moartea si incercam sa le dau si motive sa creada asta.Ei bine nu eram asa...eram doar speriata ca intr-o zi Alexander va vedea iubirea adevarata in altcineva si se pare ca temerile mele s-au adeverit.

      Odata,o clarvazatoare mi-a spus ca Alexander va fi infrant chiar de cea pe care o crede iubirea...ma temeam si credeam ca eu voi fi aceea,dar acum un lucru  e sigur.Elena nu e ceea ce pare ca e.Trecand peste asta,Enzo ma ia de mana si mergem spre New Orleans.Destinatia mea finala.Totul acolo era nou si se pare ca vampirii deja s-au stabilit acolo cu slujitori cu tot.Soarele batea puternic in jurul amiezii.

       -Inainte,cand orasul doar ce se construia,am cumparat o casa aici...deci..mergem?spune el dandu-mi bratul pentru a ma putea prinde de el.Zambesc prinzandu-l de brat si spun:

      Sper ca Rebekah si Heaven sa fie bine,intr-o saptamana ar trebui sa vina si ele aici.

       Din perspectiva lui Alexander:

     O vad pe Elena venind spre mine si punandu-si mana pe umarul meu dand sa ma sarute,dar o resping.

      -Dragule,ce se intampla?spune ea confuza,dar nu ma grabesc sa ii raspund continuand sa ma uit in gol.Ma gandeam ca proclamand-o pe Elena regina o va face pe Katherine geloasa si se va intoarce,dar se pare ca nu a functionat.

     Ce e mai ciudat e faptul ca Enzo lipseste.Ne stim de cand eram oameni si suntem cei mai buni prieteni,deci nu cred ca ar fi plecat pur si simplu.

      -Ce e?mai incearca inca o data Elena,eu doar spunandu-i scurt:

     -Pleaca!Ea face dupa cum spun si vad generalul venind spre mine.

      -Sper ca ai ceva vesti noi!spun eu dur sprue el.Zambeste si imi spune:

      -Cineva sustine ca a vazut-o urcand la bordul corabiei spre New Orleans..cu Enzo!

      Nervii pun stapanire si un lucru stiu sigur.Cand voi ajunge acolo o sa il ucid chiar eu pe Enzo.

      -Pune o corabie libera sa ne duca acolo.Pornim chiar acum!

    Generalul pleaca si eu doar abia astept sa il vad pe Enzo si sa il omor.Sper doar sa nu o fi atins nici macar putin pe Katherine...si ca ea va accepta sa se intoarca.