Razboiul sfidarii

"Stiam eu ca vei sta deasupra iar.."

       Heaven pleaca pe cealalta parte a vasului,ramanand singura si vazand cum noaptea se asterne rapid.Ma pierd iar printre propriile ganduri si totul zboara asupra lui Alexander...Imi e frica,ca daca il voi vedea din nou iar voi ierta.M-am saturat de asta!Cea mai mare greseala pe care am putut sa o fac vreodata a fost sa tin la el.Totusi voi incerca sa ma tin de plan si daca nu merge,eu voi muri fericita daca el e fericit cu Elena.

       Pleoapele imi cad grele si ma pun jos pe puntea vasului continuand sa ma gandesc cel care poate distruge pe oricine cat ai clipi...si totusi a ales sa distruga doar sentimentele din mine.Era mai usor si mai amuzant.Inchid ochii si noaptea cat si drumul trece repede.

        Ajungem la destinatie si eu cu Heaven si Aimme coboram eu simtind iar mirosul sangelui si lacrimilor care se scurge zi de zi de cad marele rege Alexander stapaneste lumea.Le fac semn amandurora si ne punem glugile pelerinelor apoi disparem incet in ceata asternuta peste sat.Ajungem la subreda casa a parintilor mei intrand si mirosul putreziciunii imi inteapa nasul.Gasesc un biletel lipit pe perete pe care scria:

     "Oriunde ai fi te voi gasi Katherine si te voi ucide...stii ca nu poti scapa si renunta la micul tau plan de a ma ucide

                                          Alexander"

     -Incearca doar sa te sperie!spune Heaven luand biletul de acolo si rupandu-l nervoasa.Zambesc slab si imi indrept privirea spre Aimme,facandu-i semn sa vina pentru a putea vorbi fara ca Heaven sa auda apoi,cand ajungem intr-un colt mai izolat al casei ii spun:

     -Astazi vei merge la castel si o vei ademeni aici pe Elena!

     -Ce ii vei face?zice ea vizibil speriata de dorinta mea.

     -Ce voiam sa fac de mult timp!

     -Fie...ma duc dupa ea,dar trebuie sa imi promiti ca nu o vei ucide.E sora mea...spune Aimme plecandu-si capul usor in pamant.

     Ma uit in urma ei cum se grabeste spre palat...O voi ucide pe Elena cu sange rece asa cum mi-am imaginat mereu ca o sa fie,dar mai intai o voi tortura si o voi folosi pe Aimme sa imi creez propria armata pentru a-l distruge pe Alexander.

        -Mama,ar trebui sa plecam de aici,pot sa simt mirosul lui Alexander de la o posta...

        -Nu!Daca va veni,va veni singur.Ma subestimeaza...asa vor fi trei persoane intr-o zi.

        -Bine,poate ai dreptate.Ma duc sus sa beau piste sange...poate asa ma voi mai intrema putin.

       Nu raspund nimic.Ma asez pe scaunul din fata semineului si privesc in focul care mocneste.Imi las capul moale pe spatar si imi inchid ochii prima imagine care imi apare in minte fiind cea a lui Enzo plin de sange.Deschid brusc ochii si aud un tipat venind de sus.Ma panichez rapid cand imi dau seama ca e vorba despre Heaven.Urc rapid si imaginea ma ingrozeste reactionand rapid si sarind pe Alexander intorcandu-l cu fata in sus de pe Heaven care era plina cu sange in zona inimii,totusi el neapucand sa o ucida.

     -Stiam eu ça vei sta iar deasupra intr-o zi...!spune el cu un ranjet pe buze.Intr-o fractiune de secunda ma intoarce acum el fiind deasupra si incercand sa ma ucida cu o tepusa aparuta in mana lui de nicaieri.

       Era mult mai puternic decat mine si nu puteam sa il imping acum privind doar cu neputinta la el si la Heaven care statea intinsa pe podea abia respirand.El incepe sa faca cerculete cu bucata de lemn pe pieptul meu respiratia lui rece fiind asupra mea si facandu-mi pielea de gaina.

      -Aceeasi piele fina care candva a fost a mea si inca este!spune el soptit aplecandu-se spre urechea mea.Inchid ochii si simt ca greutatea de pe abdomenul meu dispare.Ii deschid si o vad pe Aimme intr-un colt al camerei cu sange curgandu-i din nas rostind cuvinte in latina,Alexander urland de durere.Nu mai am putere sa stau treaza si lesin lasandu-mi greutatea pe Heaven ce acum imi tinea capul in poala ei.

        Ma trezesc,simtindu-mi capul greu.Eram in una din camerele din palat,intinsa pe pat si imbracata cu una din rochiile mele de noapte.Ma ridic si privesc pe geam vazand cum neaua cade din cer continuu.Aud pe cineva batand la usa si o vad pe Aimme intrand.Merg si o imbratisez strans acum fiind doar fericita ca inca traiesc.Ma uit la ea intrebator si ma trage spre pat incepand sa imi explice tot:

      -Elena complota si ea impotriva lui Alexander si l-a slabit prin otrava stiind ca vine spre noi.Cand am ajuns la ea mi-a povestit tot...fiind slabit am reusit sa il ucid-

     -Si Heaven e bine?spun eu ingrijorata.

    -Asta este vestea proasta...nu a rezistat....

      Simt cum lacrimile dau sa cada si Aimme ma ia in brate soptidu-mi ca totul va sa fie bine.Incerc sa ma linistesc totusi gandindu-ma ca poate e mai bine asa...ca a scapat de toate astea si de ce va urma.Gandul asta ma linisteste si aud usa deschizandu-se incet si ridic capul.O vad pe Elena venind spre noi,atunci cand observa ca plang luandu-ma in brate.Nu ma impotrivesc si o imbratisez ea zambind slab.

      Ne ridicam de pe pat,mergand toate trei spre salonul de la parter.O multime de slujitori misunau prin castel toti parand extrem de veseli si salutandu-ne la fiecare pas.Ajungand acolo ne asezam la una din mese si incepe Elena sa rada dintr-o data eu privind-o intrebator si ea raspunzand:

      -Imi amintesc de serile in care ma prefaceam ca il iubesc pe Alexander...era mult pera prostut.Mai prost a fost cand te-a pierdut pe tine...o adevarata regina!

     -Mi-am pierdut multi ani crezand ca se va indrepta,dar acum e totul bine!spun eu fericita.

     -Mai avem o problema...