Razboiul sfidarii

Vanata

         Stau de doua zile in casa parintilor din sat si zilele trec tot mai greu...Inima mea se frange in bucati si imi dau seama ca am mintit ca nu tin la el...pentru ca,la naiba,o fac!Poate prea mult si asta ma face sa innebunesc pe zi ce trece mai tare...Singura mea scapare e Heaven.E singura care ma face sa mai si zambesc cateodata.

        Din cate am inteles Alexander va proclama o noua regina...marita regina Elena.Regina sperantei,cea umana si nu monstrul intunecat de Katherine.Cel putin asa zic oamenii din sat.Cand merg acolo ma costumez pentru a nu-si da seama cine sunt,dar incerc sa merg cat mai rar intre fiarele acelea insetate de sange care spun ca sunt umani dar inima lor e mai rece dacat a unui vampir.

      Totusi astazi trebuie sa plec din nou intr-acolo asa ca imi iau incet pelerina din pricina frigului de afara deoarece este iarna.

    -Heaven,plec asa ca ai grija sa nu atragi atentia si ai sange in camara daca iti este foame.Bine?

    -Bine m-Katherine!spune ea si eu incerc sa imi dau seama de ce mi se adreseaza in felul asta.

    -Ce s-a intamplat scumpo?ii spun si ea se stramba ciudat la mine si imi raspunde incet:

     -Stiu ca nu esti mama mea...pleaca dupa cele spuse la etajul superior al casei,o lacrima scurgandu-se din ochii mei.Heaven a crescut vizibil deoarece este vampir...are deja corpul unei fete de 10 ani.Cresterea ii este de 100 de ori mai rapida decat a unui om normal ceea ce inseamna ca intr-un an va avea 18 ani.Ies pe usa casei stergandu-mi lacrimile.O iau pe jos pana in sat unde pasesc incet printre multimea de oameni avand grija sa nu imi cada pelerina.

      Se pare ca toti s-au adunat pentru a prvi ceva si din curiozitate ma duc si eu in fata pentru a vedea mai clar ca Demetri sta pe o scena improvizata cu Elena stand mai in spate.

     -Traiasca regina Elena!striga el catre multime,multimea scandand numele ei dupa Alexander.Un barbat trece pe langa mine pelerina imi cade lasandu-mi chipul la vedere.Nu am apucat sa o pun la loc ca Alexander ajunge langa mine privindu-ma cu niste ochi inghetati,multimea dandu-se mai in spate.

    -Katherine!?zice el confuz si imi atinge fata cu mana incet parca vrand sa vada daca eu chiar sunt aici.

    -In carne si oase Alekander...Vad ca m-ai inlocuit rapid.Ei bine,sper sa fie o conducatoare buna si sa te iubeasca mai tare decat eu as fi putut sa o fac,dar tine minte ca ea arata la fel ca mine dar niciodata nu o crede.Am vazut ce vrea si ce e,dar tu niciodata nu ma crezi.Traiasca regina Elena!spun si plec vazand-o pe Elena pe scena ramjind vizibil nervoasa spre mine.Dau sa plec dar Alexander ma prinde de incheietura intorcandu-ma spre el si spunandu-mi:

       -Tu nu iubesti,niciodata nu ai facut-o si nici nu o vei face.Asta e blestemul tau.

       -Iar tu Alexander niciodata nu stii ce simti,nu ai facut-o si nici nu o vei face vreodata.Asta e blestemul tau.Raspund calm,dar inauntrul meu tipa in chinuri de durere.Plec rapid multimea de oameni uitandu-se in spate dupa mine,o liniste apasatoare ramanand peste tot satul.

      Trecand prin padure aud tufisurile miscandu-se,oprindu-se dintr-o data si fugind spre cabana.Intru si urc sus,respirand usurata cand vad ca Heaven e bine si ca doarmeSoara mea nu a mai venit si probabil e moarta...Stiu asta si o si simt.

      Planuiesc sa plec oricum de aici cat mai departe de trecutul meu,de suferinta si mai ales de Alexander pentru ca el e tot ce ma mai tine legata de locul asta.Vreau sa se termine...Viata mea era destul deja distrusa,dar apoi a aparut Elena si ea a fost distrusa complet singura parte umana din mine ramanand la castel,langa Alexander.

     Din perspectiva Elenei:

     Ajung la castel cu Alexander acesta fiind nervos la culme.Idioata aia imi distruge toate planurile si nu o sa las asta sa se intample.

     Aratand exact ca si Katherine mi-a dat un mare avantaj plus faptul ca sunt hibrid ce ma face sa pot sa imi ascund mirosul de fiinta supernaturala si sa imi controlez pofta de sange.

    -Scumpule nu mai fi asa nervos!spun mergand langa Alexander si sarutandu-l in sila.

    -Elena te rog pleaca acum,te-as putea rani!tipa spre mine,eu prefacandu-ma speriata.

     -Toanta aia de Katherine te face asa!?strig la el vrand sa par nervoasa.

     -Elena am spus sa pleci!

     -Bine,dar vad ca esti obsedat de ea si ca noua regina nu su-nu ma lasa sa termin ca incepe el:

      -Pleaca!Te-am numit regina,dar asa cum te-am numit pot sa te fac din nou hranitoarea vreunui insetat de sange sau slujitoare!tipa si plec pana la urma din incapere.Un lucru e sigur...nu ma voi lasa pana nu o voi gasi pe Katherine si nu o voi ucide!Si cand o voi gasi voi face sa fie sigur ca va implora mila,dar eu nu i-o voi oferi si va muri in chinuri asa cum au patit parintii mei din vina ei...Un lucru e sigur,Katherine nu mai scapa!