Scrisoare către trecut!

40 2 0
                                    

Precum o melodie veche. Precum paginile îngălbenite de timp. Precum sufletele uitate pe pământ, cele care încă speră la o eternitate frumoasa. Așa am fost si eu, pentru că de tine nu știu. Istoria la un moment dat se repetă, iar tot ce acum crezi ca e etern de fapt e doar o particulă efemeră din univers.

Totul se schimbă, însă în cazul meu, doar personajele povești mele, numită prea simplu viață.  Evenimentul în sine se păstrează și se repetă la o anumită perioadă.

Nu mai ești tu, cel cu chip luciferic, este un trimis de-al tău, o sosie a ta. El, un alt el, o altă parte din tine, un alt infern. Infernul mi-l creez singură, aducând îngerul nopții asupra mea, aducându-l cu minciunii, vorbe aruncate în vânt, cu lacrimi false. Dar de ce el e la fel ca tine încă de la început? El e obligat să înceapă cu sfârșitul?
Să îmi frângă inima și după să lupte pentru ea? Eu vroiam de la tine asta, doar de la tine. Tu ai fugit când eu am luptat, iar acum îmi râzi în față că tu ești absolutul.

Devin din nou ceea ce am vrut de mult să fiu. A fost un mic pas înainte atunci, acum sunt pași din ce în ce mai mari, totul devenind din negru în culori viu colorate. un mic curcubeu pe cerul de deasupra mea. 

Refuz să cred din nou că o să sufăr, nu din partea lui. El chiar dacă pare a fi un trimis de al tău, e de fapt un înger, e îngerul care m-a salvat. Tu ești istorie dragul meu. Și da, încă te numesc dragul meu, pentru că amintirile cu noi îmi sunt dragi, acele amintiri frumoase care totuși mă fac să zâmbesc. Acum sunt o fabrică de noi amintiri, fabric cu multă bucurie noi amintiri care să mă frământe mai târziu, care să mă învețe  ce e aia o greșeală.

Noul „El" e mult diferit ție, nu e perfect, nimeni nu e, dar pentru mine e tot ce am nevoie. „El" e noul motiv să mă trezesc dimineața și să zâmbesc, el știe să mă facă fericită și datorită lui vreau să fiu fericită. E ciudat să îți vorbesc ție ca fiind un trecut, dar asta ești dragul meu. Un trecut care m-a marcat și ma făcut ceea ce sunt azi, un mic fluturaș care trăiește clipa sperând să nu moară mâine, să mai trăiască măcar puțin bucuria de azi. 


Îți mulțumesc trecut drag! A fost tot ce aveam nevoie să devin omul frumos de azi! Sper să zâmbești mereu! 

INVIZIBILAUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum