Fata din tren

Plecarea

26 decembrie

Ora 08:00 ,aștept sa vina trenul. Părinții mei și prietenii mei stau de o parte,așteptând alt tren ,spre Baia Mare unde se crede ca acolo o sa merg și eu dar nu.Inainte de a face decizia ,am verificat panoul cu plecări și sosiri și am ales cea mai depărtată de casa,Alba Iulia.

Da,o sa merg la Alba Iulia . O sa stau acolo și o sa mă descurc așa Cum am făcut și la Tokyo.

La ora 08:30 trenul spre A.I. a sosit.  Nimeni nu mă văzuse când urcasem dar Kaneki sesiza repede și mă caută . Da raportul celorlalți . Se agitara.

La 08:50 trenul meu părăsește locația . Da,și eu le făcusem cu mana dar nu mă văzuseră.

ÎN fata mea,un domn cu un copil cam de vârsta mea .Domnul avea un MacBook, conectat la o priza din tren.cu conexiune la internet iar băiatul se juca pe telefon și făcea livestream.

În stânga băiatului, o bătrânică care citea .În fata ei,o doamna care părea foarte fitoasa.

Sosi și momentul apariției conductorului.
I-am dat biletul,se uita la mine și după pleacă. Ceilalți din compartiment își continuara treburile .
Băiatul se gândi sa se bage în seama cu mine.

-Bună, sunt Alexandru, Ianis Alexandru.
-Încântat de cunoștință...ăăăăăă.
-Cum te cheamă?
-Minene dar lumea imi spune Mini.
-Ce te aduce pe aici,în trenul ăsta?
-Merg la Alba Iulia.
-Ești amuzanta.
-Dar tu, apropo,și Îți mulțumesc.
-Pai,mă întorc acasă cu tata. Am fost în vizita la niște rude din București de Crăciun și acum ne întoarcem acasă.

Tatăl lui se uita la mine iar doamna cocheta facu schimb cu Alexandru.

-Alexandru, vino sa vezi ce am găsit. spuse tatăl lui.
-Scuze Mini,e o treaba mai serioasa.
-Nici o problema.

Mă bucur ca mi-am făcut un prieten . Alexandru pare atât de cuminte.

Cam pe la ora 14:00 trec prin fata unei case .Frumoasa casa,ascunsa.
Si da, uitasem ca aveam o rana mare pe picior . M-am scuzat ca sa mă duc sa îmi tratez rana ,sa mi-o dezinfectez.  Baia era un loc groaznic din punctul meu de vedere.
Scot ciorapul și  simt Cum mi se prelinge tot sângele prin vene . Scot leucoplastul și...cred ca mi-am smuls un fir de par. Poate era un cos ... Mă doare ...

Și cineva începu sa bata la ușa .Am zis ocupat dar se pare ca nu s-a auzit. Terminasem ,mă întorceam la locul meu . Se face dintr-o data întuneric și cad pe holul ăla.
-Mini,ești bine?

Era Alex.

-Cred ca m-am rănit la cap.
-Nu văd nimic,nu simt nici o balta de sânge .
-E BLOCAJ,BLOCAJ. Păstrați-va calmul! Striga conductorul.
-E cineva doctor pe aici?
-Eu.
-S-a rănit la cap,s-a lovit.
-Ia sa vedem.Esti bine...
-Haideti afară.
-O sa dureze un timp blocajul.