~All Or Nothing~ One Direction&Little Mix •În Curs De Editare•

8.Adio

8.Adio

•Needitat•

—Poate că, nu ar trebui să formăm un cuplu! Spun și privirea mea este în pământ.

—Doar nu vorbești serios?
Mă întreabă ridicând vocea.

—Ba da, Zayn, vorbesc foarte serios!

—De ce spui asta? Vrei să ne faci rău amândurora?

—Nu vreau să fac rău nimănui, dar nu vreau să-mi fac rău nici mie! Nu vreau să ne mințim că asta va merge, dacă noi nu știm asta.

—Tocmai de aia iubito! Spune și pășește spre mine iar eu mă dau în spate. Trebuie să mă țin tare. Iar el oftează înfrânt.

—Nu avem de unde să știm ce urmează, dar dacă nu continuăm chiar nu avem de unde ști ce o să fie.

—Poate. Dar eu nu vreau să ajung să sufăr pentru a-mi da seama dacă asta este greșit sau nu.

—Adică tu chiar vrei să ne despărțim, să terminăm asta?

—Care asta? La naiba, Zayn! Care asta?

—La dracu, Perrie! Ai dreptate! Asta este cea mai mare greșeală pe care am putut să o facem.

—Știu. Și îmi pare rău că am început să mă îndrăgostesc de tine. Spun cu vocea scăzută pentru a nu mă auzi.
Eu o să plec.

—Unde să pleci? Este noapte!

—Am mai condus noaptea este în regulă. Spun și plec spre ieșire. Știu că sunt în tricoul lui, dar acum ăsta este singurul lucru de care mi-ar păsa.

—Perrie, te rog nu face asta!

—Poftim? Ce Dumnezeu, Zayn? Mai devreme ai spus că asta a fost o greșeală!

—Pez, am auzit ce ai spus! Nu face asta, nu distruge asta.

—Ai distrus tu tot când ai crezut că-s că ele. Acum te poți duce la Cici, oricum ne consideri la fel.
Spun și ies din casă.
Cum mașina pornește de pe loc, dau drumul lacrimilor. Mi-am promis că nu o să mai plâng, mai ales din cauza unui băiat. Urăsc că m-a făcut să mă îndrăgostesc de el, iar acum spune că eu aș avea pe altcineva.
Ajung în fața casei mele. Casei mele? Asta nu-i casa mea, și nici nu va mai fi.
Urc pe scările din fața casei, apoi pornesc spre camera lui Louis. A avut dreptate, nu trebuia să mă arunc cu capul înainte.
Bat de câteva ori, și sper că Jesy nu-i aici.
Răspunde somnoros si nu mai apucă să spună nimic, mă duc și-l iau în brațe.

—Pez? Ești bine?

—Nu! Nu sunt bine.

-Vrei să-mi povestești ce s-a întâmplat? Întreabă iar eu aprob din cap.

Mergem în camera lui iar eu îi povestesc totul.

—Și acum ce o să faci? Mă întreabă iar eu mă uit în pământ.

—O să plec.

—Poftim? Unde să pleci? Pez, nu ai unde să pleci.

—Ba da, Louis. Am unde să plec. Asta nu-i casa mea, iar de azi sigur nu va mai fi.

—Și unde ai de gând să te duci?

—Plec la tata.

-Ce? Ai înnebunit? Ați venit aici pentru a fi în siguranță, iar tu ce faci? Te duci înapoi?

—O să fiu bine. Spun și mă ridic.

—Ai vorbit cu Jade? Ea este de acord să plecați?

-Ce parte din "plec" nu ai înțeles. Plec singură!
Îi clarific și ies din camera mea.