~All Or Nothing~ One Direction&Little Mix •În Curs De Editare•

7.Poate nu

7.Poate nu

•Needitat•

-Zayn Perspectivă-

—Ce să aflu? Întreb când intru în vestiare.

—Zayn, nu te-am văzut.

—Iubito, ce ai vrea să nu aflu? Întreb iritat. Ce îmi ascunzi?

—Fetelor? Ne puteți lăsa singuri? Întreb în speranța de a rămâne singuri.
Fetele se uitau întrebător spre Perrie.

—Lasați-mă singură cu el. Spune și ele pleacă, iar ea se întoarce spre mine.

—Îmi spui ce-mi ascunzi? Iubito, poți să-mi spui orice. Spun și mă apropii de ea apucând-o de șolduri.

—Iți voi spune, dar, vreau să-mi promiți că mă lași să termin ceea ce am de spus și după este alegerea ta ce faci.

—Deja mă sperii, spune-mi!

—După ce ați plecat cu toți de la noi de acasă, m-am dus să mă îmbrac, dar cineva a batut la ușă, la început am crezut că ești tu, dar, de fapt, era Eric.

—Ce căuta el acolo?

—Ai spus că nu o să mă întrerupi. A venit la mine, și m-a întrebat dacă sunt bine. Credea că mi-ai făcut ceva.   I-am explicat că tu nu mi-ai făcut absolut nimic, și că noi suntem împreună. Iar când a plecat...

—Când a plecat, ce, iubito?

—A încercat să mă sărute.

—A făcut ce? Spun deja iritat si nervos, iar tot ce văd în fața mea este scenă în care eu o să-i rup capul ăluia.

—Zayn, uită-te la mine. Spune și îmi i-a fața în palmele ei mici, dar nici asta nu mă calmează, doar foarte puțin.
Nu a făcut nimic, și-a cerut scuze, a fost ceva spontan, iar între noi nu o să se schimbe nimic. Eu și Eric suntem prieteni și atât. Ai încredere, bine?

—Perrie, am încredere, în tine, dar nu și în șarpele ăla care găsește orice ocazie    să-ți intre în pantaloni. Profită de faptul că eu sau alt prieten din gașca noastră nu este prin preajmă și face orice să se apropie de tine, iar pe mine mă scoate din sărite.

—Dar nu trebuie. Nu o să poată face nimic. El este doar prietenul meu, nimic altceva.

—Asta crezi tu. Spun bolborosind, iar ea vine și mă i-a în brațe.

—Ai încredere, doar atât îți cer. Nu o să poată să-ți ia locul. Spune sărutându-mă.
Eu nu mai vreau să stau aici. Plecăm?

—Haide. Spun și o iau de mână. Ies din piscină, nu înainte să-i spun lui Louis că plecăm.
Unde mergem? Întreb eu puțin mai relaxat.

—Vreau să mergem acasă. Îmi este foarte somn.

—Bine, iubito, acasă să fie. Spun și plecăm spre casă.

»»

Ajunși acasă, Perrie plecă direct spre camera ei iar eu o urmez.

—Te simți bine?

—Da, sunt doar obosită. Scuze că nu am mai putut sta, dar nu mă mai simțeam bine.

—Este din cauza mea?

—Nu. Spuse încet.

—Haide, spune-mi. Este din vina mea, nu-i așa?

—Ști ceva? Da, este! Nu înțeleg de ce nu ai încredere în mine. Ți-am spus că totul a fost o greșeală, că noi nu ne-am sărutat și suntem doar prieteni. Nu înțeleg de ce nu vrei să vezi lucrurile cum sunt...