~All Or Nothing~ One Direction&Little Mix •În Curs De Editare•

4.Erau cam mulți băieți

4.Erau cam mulți băieți

•Needitat•

În camera mea era Zayn.

-S-a întâmplat ceva? Întreb sperând că o să îmi spună de ce a venit.

-Doar nu credeai că ai scăpat, nu?

-Nu înțeleg! Ce am mai făcut?

-Este vorba că tu ești inconștientă de ceea ce faci!

-Pardon? După ce intri în camera mea, mă mai și jignești? Te rog să ieși afară!

-Nu plecăm nicăieri! Stăm aici până lămurim tot.

Nu îl mai ascult și pornesc spre ușă. Dacă el nu vrea să plece, atunci plec eu! Dar când să apăs pe clanță, Zayn se bagă între mine și ușă și o închide cu cheia.

-Ai înnebunit? De ce ai încuiat ușa?

-Când am spus că nu plecăm, mă refeream și la tine.

-Dă-mi cheia!

-Ok, ia-mi cheia și poți să ieși! Bineînțeles că a profitat de faptul că sunt scundă și a ridicat cheia.

-Bine! Spun oftând și mă așez pe pat, la fel făcând și el. Dar deodată mă apucă de șolduri si mă pune în poala lui.

-Ce faci?

-Bine, tu? Trebuia să mă aștept la răspunsul ăsta.

-Deci ce vrei să "lămurim''?

-De ce te înfometezi?

-Nu mă înfometez, Zayn. Nu văd ce e așa de rău în ce am făcut!

-Cum adică ce e așa de rău? Ți se pare normal să nu mănânci, să leșini, și să vizitezi spitalul mai des decât propria casă?

-Dacă pui problema așa...

-Perrie!

-Bine! Gata, am înțeles că nu este bine ce fac. Te rog, nu mai țipa.

-Acum spune-mi de ce faci asta.

&Poate pentru că, nu vreau să mă îngraș iar restul lumii mă va respinge.

-Hei *îmi i-a bărbia cu mâinile lui* nimeni nu va face asta. Tu o sa fi mereu frumoasă, ai înțeles? Iți pui în pericol viața.

-Puțin îmi pasă de viața asta. Nu e o mare pierdere, oricum decât consum aerul degeaba!

-Zayn Perspectivă-

Cum poate să creadă asta despre ea? Încep să cred că în spatele acestei fete vesele și plină de energie, se află un suflet rănit, care are nevoie de dragoste și fericire.

-Niciodată să nu mai spui asta! Ai înțeles?

-Da. Spune și începe să plângă.

-Micuțo, nu mai plânge, te rog. Mă faci și pe mine să plâng. Când a auzit cuvintele mele a început să se zărească un mic zâmbet pe fața ei.

-Ce facem? M-am plictisit.

-Hai în club, spune entuziasmată, oricum nu avem ce să facem aici!

-Ai înnebunit? Doar ce ai ieșit din spital!

-Te rog. Oh, nu a folosit vocea de bebeluș.

-Bine, dar să vedem ce zic ceilalți. Dacă nu vor, atunci ne băgăm la somn.

Am coborât jos, de unde se auzeau țipete.

±Ce aveți? Asta mai trebuia, să mai țipe și ea.