~All Or Nothing~ One Direction&Little Mix •În Curs De Editare•

3.Eu? Gelos? Poate.

3.Eu? Gelos? Poate.

•Needitat•

—De ce nu? Răspunde cine mă așteptam cel mai puțin...Niall.

El este cel cu care nu am vorbit, dar cu care cred că o să mă tachinez cel mai mult.

—Ok. Păi mă duc să fac, atunci.

Am plecat spre bucătărie, dar acum regret că nu am întrebat unde sunt pungile de floricele.

—Sertarul din dreapta, sus. A spus cineva care cred că îmi citeşte gândurile.

—Ăm, mulţumesc. Zayn? De unde ştiai că asta vreau să găsesc? Spun eu confuză.

—Păi, stăteai acolo îngândurată şi m-am gândit că asta cauţi.

—Am înţeles.

Încerc să iau pop-corn ul, dar este foarte sus. Acum îmi dau seama cât de pitică sunt. Da, știu că am 19 ani și doar 1.60, dar nu este vina mea. Și cel mai ciudat este faptul că eu sunt cea mai pitică. Dar, sunt trezită din gândurile mele de două mâini aşezate pe şoldurile mele.

—C-ce faci?

—Te ajut. Ce ţi se pare că fac?

—Nu am nevoie de ajutorul tău. Mă descurc și singură.

—Nu asta am văzut acum câteva secunde, pitico. Spune punând accent pe ultimul cuvânt.

—M-ai făcut pitică?

—D-da. Un răspuns cu jumate de gură. N-nu...

—Așa ziceam și eu.

—A, da? Spune şi vine la mine, apoi începe să mă gâdile, iar eu încep să râd cât de tare pot.

—Z-Zayn! Opr-ește-te. Spun  printre râsete.

—Și mie ce îmi iese?

—Nu știu! Doar, opreşte-te. Zayn se oprește și mă ajută să mă ridic. Da, eram amândoi întinși pe gresia bucătăriei. Odată ce am ajuns pe picioarele mele, am început să mă simt rău.

—Perrie, eşti bine? Eşti foarte palidă.
Doar atât am mai auzit, iar după: negru.

-Zayn Perspectivă-

—Pez, eşti bine? Eşti foarte palidă.
Atât am mai apucat să spun, imediat mica fiinţă a fost la un pas să se prăbuşească la pământ dacă nu o prindeam.

—Perrie! Deschide ochii te rog. Perrie! Spun eu mai mult zbierat.

O iau in stil mireasă, și pornesc spre living cu ea.

—Perrie? Ce s-a întâmplat? Zayn, răspunde. Săracele timpane, au fost distruse de țipetele lui Jade într-o secundă.

—O să vă explic mai târziu. Acum trebuie să o ducem la spital.

—Ok, să mergem.

Am plecat cu ea în braţe spre maşina. O să aflu ce s-a întâmplat cu ea cât mai repede. Nu pot să o mai văd aşa. Am aşezat-o cu grijă pe bancheta din spate, iar apoi am plecat cu cea mai mare viteză spre spital. Imediat ce am ajuns, am început să ţip, pentru a venii cineva să mă ajute. Atunci doi băieţi foarte tineri, au venit să mă ajute. De când se angajează puşti ca ăştia în spitale? Unul avea targa, iar celalt mi-a luat-o din braţe pentru a o aşeza mai bine.

—Ai grijă unde iți pui mâinile! Spun ameninţător spre acel băiat.

Nu a spus nimic, decât au plecat cu ea, pentru a o consulta, sau ce trebuie să facă. Între timp au ajuns și ceilalţi cărora le-am explicat ce s-a întâmplat.