Atrasa de fratele meu vitreg Harry Styles:Cartea 2-Viata familiei Styles

Capitolul 27(ULTIMUL)

Din perspectiva Melissei:

Apartamentul era unul spatios decorat modern cu o amprenta proprie vizibila.Mi-am lasat jacheta pe spatarul scaunului din sufragerie si am inceput sa explorez curioasa fiecare camera.Am observat si cateva fotografii de familie asezate in rame micute pe mobila.

Imediat ce m-am trezit stomacul meu a inceput sa protesteze dar am constatat ca nu era mai nimic de mancare in frigider.Am cotrobait prin geanta in cautarea unor banuti pe care am reusit sa ii strang,m-am schimbat si am profitat de faptul ca in apropiere se afla un supermarket deschis.Era putin trecut de ora amiezii si oamenii stateau la coada la casele de marcat.

Am pus la repezeala in cos un pachet de biscuiti,lapte si un pachet de spaghetti.Cand am sfarsit a venit randl meu am achitat suma si m-am intors la locuinta provizorie.

Am asezat plasa pe masa din bucatarie am am pus spaghetele la fiert.Am deschis micul radio aflat in coltul bucatarie si am inceput sa fredonez un pasaj dintr-o melodie cunoscuta in timp ce preparam sosul pe care mama obisnuia sa il prepare pentru mine in perioada pre-adolescentei.Sunetul unei chei rasucindu-se in broasca usii s-a auzit si m-am grabit sa dau muzica mai incet astfel incat doar un sunet lin sa curga pe fundal.

-Hei.Banuiesc ca nu te deranjeaza ca m-am intors acasa.

Am zambit,un zambet stupid adolescentin pe care nu l-am mai folosit din vremea liceului.Mi-am mutat privirea de la buchetul de flori pe care il tinea in mana si am incercat sa imi fac de lucru pretinzand ca scap de scamele inexistente de pe maneca bluzei mele.

-Scuze.Am emotii.Sunt pentru tine.

Alexander s-a apropiat cu pasi mari dar timizi si mi-a intins buchetul de flori format dn lalele rosii,galbene si roz.Nici macar nu imi mai aminteam cand am primit ultima data flori asa ca l-am cuprins in brate in timp ce 2 lacrimi imi coborau timid pe obraji.

Cand in sfarsit am avut curajul sa ma desprind din imbratisarea lui am observat ingrijorarea din ochii sai de culoarea cerului senin.

-Am facut ceva gresit?

-Nu,nu.Doar ca nu credeam ca cineva ar mai fi facut un asemenea gest pentru mine.Nu merit nimic.Mi-am abandonat copilul si asta o sa ma urmareasca toata viata.Eu nu...

-Shhhh...

Degetul lui aratator s-a desprins usor de pe buzele mele inlocuiandu-l cu buzele lui fierbinti si moi.Un sentiment ciudat dar placut in acelasi timp m-a cuprins imediat.

-Melissa,de cand te-am vazut pe scena aia am simtit ceva.In acea noapte am avut un vis in care tu erai mama copiilor mei.2 copii care te adorau si iti spuneau ca esti cea mai buna mama din lume in timp ce mancau din prajiturile in forma de ursuleti facute de tine.Nu crezi ca asta e un semn?

Fiecare cuvant rostit imi provoca fiori pe sira spinarii.

-Vrei sa incercam sa traim o viata impreuna aici in apartamentul asta?

Intodeauna am fost o fire impulsiva si am luat decizii importante la minut ajungand sa regret imediat dar de data asta era altceva,era diferit si eram poate pentru prima oara sigura de decizia pe care urma sa o rostesc cu atata ardoare.

-Da,vreau asta,vreau sa fim fericiti pentru totdeauna.Macar sa incercam pentru inceput.

Intr-o fractiune de secunde am fost ridica in brate si pentru prima oara dupa mult timp m-am simtit cu adevarat un om fericit.

DIn perspectiva lui Harry:

Doamna din fata mea mi-a aranjat inca o data gulerul camasii albe si mi-am auzit numele strigat.M-am intors la auzul vocii ei si pentru un moment am uitat sa mai respir.