Amnezia

Satul

Cand autorul termina de povestit, Leon isi dadu seama ca singura lui speranta este sa calatoreasca din nou catre acel sat montan si sa discute cu David. Desi povestea pe care tocmai o auzise parea de domeniul fantasticului si nu ar fi crezut-o, in mod normal, acum avea totusi oarecare sperante datorita detaliilor pe care autorul le mentionase. Faptul ca parea ca pierduse pe cineva putea fi o explicatie pentru tristetea pe care multa lume ii spusese ca o traise odata.

Ii multumi autorului si iesi din apartamentul acestuia, indreptandu-se catre locuinta sa. Afara, ii impartasi Biancai toate aceste legaturi pe care le facuse, spunandu-i apoi ca are de gand sa mearga in acel sat. Bianca aproba aceasta decizie. Leon ii multumi pentru tot sprijinul pe care i-l acordase si ii promise ca o sa-i povesteasca tot ceea ce va afla in urma calatoriei. Apoi pornira in directii diferite, fiecare spre casa lui.

Facu cativa pasi, cand cineva il striga pe nume. Se intoarse si realiza ca era Bianca. Aceasta ii spuse, pe o voce nesigura.

-Ar fi ciudat daca as veni cu tine? Stii, dupa tot ce s-a intamplat pana acum, sunt foarte curioasa sa aflu ce ti s-a intamplat. De ce sa astept pana cand te intorci? Oricum, acasa viata nu este asa de interesanta. In plus, se poate ca amnezia ta sa fi fost cauzata de ceva ce s-a petrecut in acel sat. Cine stie ce gasesti acolo... Daca suntem doi, sunt mai putine sanse sa ni se intample ceva. Il conving eu pe tata sa ma lase, sunt destul de mare cat sa pot face ce vreau si oricum nu are de ce sa nu fie de acord sa merg la munte (in fond, acolo mergem, nu?). Plus ca oricum probabil ai nevoie de bani pentru transport...

Leon, desi nu vroia sa o puna in vreun pericol luand-o cu el, fu totusi nevoit sa ii dea dreptate Biancai in legatura cu ultima remarca. Nu se gandise de unde va face rost de banii necesari calatoriei pana in acel sat. Nu putea doar sa-i ceara banii dar sa n-o ia cu el, ar fi parut ca profita de ea. In plus, vroia ca ea sa-l insoteasca acolo, dar se temea de ce va afla. Bineinteles, incerca intai sa-i spuna ca nu trebuie sa se simta obligata sa vina cu el si ca deja l-a ajutat mai mult decat trebuia. Accepta insa ca Bianca sa-l urmeze dupa ce ea ii spuse ca nu face asta din obligatie.

Aranjara sa se vada a doua zi dimineata in fata blocului in care locuia Leon. Apoi urmau sa mearga spre gara si sa-si cumpere fiecare cate un bilet spre Brasov.

Noaptea trecu destul de greu pentru Leon care avu incontinuu vise ciudate in care apareau forme stranii, precum cele vazute in carte. El li se adresa iar acestea raspundeau. Totusi, nu le auzea vocea, dar era convins ca acestea ii ziceau intr-adevar ceva. Insusi modul in care el li se adresa era lipsit de orice sunet, pur si simplu se gandea la o intrebare iar raspunsul ii aparea imediat in minte. De fiecare data, dupa ce nu mai avea intrebari de pus, mediul in care se afla se schimba, transformandu-se, de cele mai multe ori, in acea sala impunatoare in care au loc spectacolele de circ. Dimineata, exact inainte de a se trezi, mediul se transforma insa in ceva mult mai obscur. Parea sa fie un cimitir iar in fata lui se afla o cruce... Se trezi imediat insa, speriat de acea imagine.

Dupa ce manca putin, iesi in fata blocului. Dupa cateva minute Bianca sosi si impreuna pornira spre gara. Ajunsi acolo, cumparara bilete pentru trenul care pornea primul spre Brasov. Cu trenul urmau sa calatoreasca vreo trei ore. Afla in acest timp ca Bianca ii spusese tatalui ei ca vrea sa plece la munte cu o prietena iar acesta o crezu (ceea ce o cam mira pe fata, tinand cont ca tatal ei stia ca nu are foarte multe prietene adevarate cu care sa plece undeva). Acesta ii dadu si bani de calatorie, bani care fura in parte cheltuiti pe biletul lui Leon.

Ajunsi in Brasov, fura nevoiti sa plateasca un taxi pentru a-i duce in sat, deoarece niciun mijloc de transport in comun nu calatorea pana acolo. Aflara de la soferul taxiului ca satenii care locuiau acolo erau foarte retrasi si foarte rar erau vazuti in afara satului lor.

Dupa ceva mai mult de un sfert de ora, ajunsera in sat. Acesta era situat undeva intr-o vale, aflandu-se la o inaltime mai mica decat zona care-l imprejmuia. Locul parea rupt de civilizatie, aratand precum o asezare din evul mediu. Curentul electric era singurul element de modernitate din sat. In afara acestuia, totul parea ca provine dintr-o perioada arhaica. Peste tot se zareau case mici construite din caramida. Drumurile erau neasfaltate si pline de praf. Putinii sateni pe care Leon ii zarise la coborarea din taxi erau neingrijiti, purtand niste haine rupte si fiind extrem de putin vorbareti. Izbuti, dupa cateva incercari nereusite, sa afle de la un astfel de satean unde locuia David. Mergand spre locuinta acestuia, Leon observa, undeva la o distanta mare, pe una dintre stancile care imprejmuiau satul, o cladire impunatoare care parea a se afla in mijlocul pustietatii. Se gandi ca trebuie sa fie templul despre care vorbise scriitorul.

Ajunsera la locuinta lui David iar Leon batu la usa. Persoana care aparu in fata usii paru a fi extrem de surprinsa, ca si cum ar fi vazut o fantoma. Pe o voce tremuranda, il intreba pe Leon:

-Leon, cum ai ajuns aici? U... unde ai disparut atata vreme? Te-am cautat peste tot...

Leon fu surprins de reactia lui David dar ii spuse acestuia ca nu isi aminteste ce i s-a intamplat, povestindu-i, in mare, prin ce trecuse in ultima saptamana. Il ruga apoi sa ii povesteasca ce stia despre el si sa ii zica la ce s-a referit cand a zis ca a disparut. David ii raspunse:

-Ai venit aici acum vreo luna. Mi-ai spus ca te-a trimis Filip si m-ai rugat, daca se poate, sa te las sa intri in templu si sa te adresezi Marelui Spirit. Auzind ca bunul meu prieten Filip este cel care te-a trimis, am fost de acord sa te las in templu, dar nu inainte de a trece de proba pe care oricine trebuie sa o treaca inainte. Tu ai trecut proba foarte repede. Te-am lasat deci sa intri in templu. Apoi, nu imi explic ce s-a intamplat. Te-am asteptat sa iesi cateva ore. Vazand ca nu mai iesi din templu, am intrat dupa tine. Eu, impreuna cu inca vreo zece oameni, te-am cautat peste tot, ore intregi, dar nu te-am gasit. Am fost nevoiti sa renuntam pana la urma. Stii, puterea Marelui Spirit e mare, s-ar putea ca el sa fie cauza disparitiei tale, desi trebuie sa recunosc, asa ceva nu s-a mai intamplat niciodata.

Leon il intreba daca stie ce dorea sa-i ceara Marelui Spirit dar David ii raspunse ca el nu intreaba niciodata oamenii acest lucru. Leon fu dezamagit, dar ii veni o ultima idee pentru a afla ce i se intamplase. Putea sa intre din nou in templu si sa-i ceara Marelui Spirit sa-i redea amintirile. Daca exista, intr-adevar, o forta supranaturala care ii cauzase disparitia, aceeasi forta i-ar fi putut reda acum amintirile. Nu avea foarte multa incredere in aceasta varianta, dar era ultima lui speranta. Impartasi ideea lui David si Biancai. David ii spuse insa pe un ton dezamagit:

-Din pacate, pentru ca se pare ca nu-ti amintesti nimic din viata ta de dinainte, trebuie sa treci din nou proba Marelui Spirit. Dar, nu-ti face griji, nu trebuie sa ai cunostintele pe care le aveai atunci pentru a o trece. Proba este gandita in asa fel incat sa poata fi trecuta si de cei fara cunostinte in acest domeniu. De aceea, este diferita pentru fiecare persoana.

Bineinteles, Leon fu de acord, desi avea emotii pentru ceea ce urma. Fu indrumat de catre David spre o locuinta mica aflata undeva la marginea satului. I se spuse sa intre. Bianca urma sa il astepte afara.

Leon intra temator.