Amnezia

Autorul Cartii

A doua zi se trezi hotarat sa mearga la acea adresa scrisa pe prima pagina a cartii. Isi dadu seama insa ca nu stie sa ajunga acolo. Ar fi putut sa roage pe cineva sa il indrume. Sau... ar fi putut sa o sune pe Bianca si sa o roage sa mearga cu el. Statu putin timp pe ganduri, osciland intre cele doua variante. Pe de o parte nu vroia sa para ca profita de bunavointa ei, solicitandu-i ajutorul pentru o chestie asa de marunta. Pe de alta parte insa, dupa ce petrecuse doua zile singur in apartamentul sau, incepu sa aiba un sentiment de izolare. Nu dorea sa ajunga asa cum stia ca fusese inainte de amnezie. In plus, trebuia sa recunoasca faptul ca ii era dor sa aiba langa el o persoana asa de binevoitoare precum Bianca. Se hotari pana la urma sa o sune.

Folosi un telefon public aflat in fata blocului in care locuia. Bianca paru fericita sa il auda. Leon ii explica exact ce se intamplase de cand se despartisera si o ruga, daca poate, sa il ajute. Fata paru chiar bucuroasa ca ii cere ajutorul si accepta imediat sa mearga cu el la acea adresa. Urma sa se intalneasca cu el in fata blocului sau iar apoi sa plece impreuna.

Dupa aproximativ o ora Bianca sosi. Leon fu bucuros sa o revada. Dupa ce fata ii explica lui Leon cum se poate ajunge la acea adresa unde el dorea sa mearga, cei doi pornira intr-acolo. Pe drum, discutara despre cartea pe care o gasise Leon. In primul rand incercara sa gaseasca un motiv pentru care ar fi fost ascunsa in spatele acelui perete, dar nu reusira sa ajunga la o concluzie. Apoi, in legatura cu ceea ce scria in carte, Bianca incerca sa-l linisteasca pe Leon, dupa ce acesta marturisi ca, daca el chiar o citise, atunci probabil fusese un tip foarte ciudat inainte.

-Nu-ti face griji, nici nu poti fi sigur ca intr-adevar ai citit-o. Cine stie care ar putea fi motivul pentru care ai imprumutat-o de la biblioteca si ai ascuns-o acolo? Poate ai luat-o pentru altcineva. Iar daca totusi ai citit-o, poate ca inainte erai pasionat de asemenea carti. Asta nu cred ca te face un ciudat, lumea are pasiuni chiar mai stranii.

Leon se mai linisti putin auzind vorbele fetei, ramanand insa extrem de curios sa afle ce legatura a avut el cu acel scriitor. Dupa ceva timp, ajunsera la adresa acestuia. Urcara la etajul 3, unde locuia, si Leon batu la usa. Usa se deschise si in fata acesteia aparu un barbat trecut de 60 de ani. Acesta, la fel ca multi altii inainte, il recunoscu pe Leon.

-Leon! Ma bucur sa te vad. Credeam ca ai uitat de mine. Intra, nu sta in usa! Si spune-mi: ai reusit pana la urma? A putut David sa te ajute mai mult decat am facut-o eu?

Bineinteles, Leon ii explica mai intai ce i s-a intamplat, precizand ca nu-si mai aminteste nimic. Primirea pe care i-o facuse Filip Teodor, autorul cartii, il surprinse insa, asa ca intreba:

-Imi puteti spune ce ati vrut sa ziceti... ce sa reusesc? Si cine este David?

Scriitorul paru insa destul de reticent in a intra in amanunte dupa ce afla ca Leon si-a pierdut memoria.

-Daca nu-ti amintesti, atunci nu ai putea intelege. Ceea ce incercai tu sa obtii este extrem de dificil si complex. Te-ai pregatit cativa ani pentru asta. Inainte de a-ti da mai multe detalii, iti recomand ca mai intai sa citesti cartea scrisa de mine, „Dincolo de lumea noastra". Bineinteles, acolo nu sunt descrise tehnici atat de dificile precum cea incercata de tine, dar macar ti-ar da o idee despre cele de baza. Sau poate ca iti va reveni memoria. Marturisesc ca nu inteleg ce ti s-ar fi putut intampla. Ceea ce faceai tu, desi era dificil de obtinut, nu ar fi trebuit sa fie periculos.

Leon nu era deloc multumit de ceea ce aflase si nu avea de gand sa plece pana ce nu afla mai multe. Inainte de a apuca sa mai spuna ceva insa, Bianca i-o lua inainte.