Amnezia

Amintirile

Se afla la volanul unei masini. Pe scaunul din dreapta statea prietena lui, Lidia. Cei doi nu isi vorbeau. In toata masina rasuna sunetul unei melodii care canta la radio. In mod normal era o melodie vesela, dar pentru Leon era cea mai trista melodie din lume. Si asta pentru ca nu putea uita vorbele pe care i le spusese Lidiei. Se certasera dintr-un motiv stupid.

In urma cu cateva zile plecasera in vacanta la mare. Era prima oara cand plecau impreuna. Leon tocmai isi obtinuse permisul de conducere si dorea sa faca din asta un motiv ca sa petreaca mai mult timp alaturi de persoana pe care o iubea. Ajunsi la mare, se distrasera bine cateva zile. Apoi insa, pisica Lidiei (pe care aceasta o lua cu ea in multe ocazii) sparse una dintre vazele camerei de hotel in care stateau. Li se spuse ca trebuie sa o plateasca. Nici macar nu era scumpa, dar nu acesta fu motivul pentru care Leon se supara. El ii reprosa fetei ca nici macar la mare nu pot fi doar ei doi, ca trebuie sa-si care peste tot pisica dupa ea. Realiza acum, si i se parea stupid, ca, intr-un fel, fu gelos pe pisica. Isi iubea atat de mult prietena incat ar fi vrut, daca se putea, ca lumea lor sa fie compusa doar din ei si din nimeni altcineva. Acum insa nu prea mai conta, apucase sa-i spuna, la nervi, ca poate ar fi mai bine sa nu se mai vada dupa intoarcerea acasa. Ii zisese ca el ar putea trai fericit si fara ea.

Si era de neinchipuit cat de mult regreta vorba aceasta. Era o minciuna cumplita, de fapt nu-si imagina cum ar putea trai vreodata fara ea. Ar fi vrut sa-i spuna ca-i pare rau, dar nu stia daca ea l-ar crede. Se certasera indeajuns de rau incat sa se intoarca acasa mai devreme decat ar fi trebuit, era greu ca acum sa rezolve totul din vorbe. Se hotarase sa astepte sa ajunga acasa si acolo sa incerce sa se impace cu ea.

Acum insa trebuia sa parcurga drumul de cateva ore in tacere. Drumul era obositor, dar mintea lui se concentra cu greu asupra traseului. Dupa circa o ora de condus, intr-o curba periculoasa, o masina ii aparu brusc in fata. Aceasta intrase in depasire iar acum venea din sensul celalalt, direct spre el. Leon apasa frana, dar cealalta masina era prea aproape si avea o viteza mult prea mare ca sa mai apuce sa opreasca la timp. Ultimul lucru pe care Leon si-l aminti fu tipatul Lidiei.

Se trezi apoi intr-o camera de spital. Langa el se aflau parintii sai, care il vegheau. Simtea ca il durea fiecare os al corpului, dar asta nu era important acum. Primul lucru pe care il facu fu sa intrebe ce face Lidia. La inceput, parintii sai incercara sa evite raspunsul dar apoi ii spusera ca, din pacate, nu supravietuise.

Vestea veni ca un trasnet pentru Leon. Nu putea, nu vroia sa creada ca nu o s-o mai vada niciodata. Mii de ganduri ii treceau prin minte. Daca nu s-ar fi certat cu ea, ar fi ramas la mare si accidentul nu s-ar fi produs. Poate daca ar fi fost mai atent la traseu in loc sa se gandeasca la cearta dintre ei doi, lucrurile ar fi stat altfel. Poate ca pur si simplu nu avea destula experienta la volan, poate ca accidentul putea fi evitat de catre altcineva. In toate variantele insa, vina era a lui. Si ce il distrugea cel mai tare era gandul ca ea murise suparata pe el, iar el nu avusese cand sa-i spuna cat de rau ii pare pentru ce ii zisese.

Dupa cateva zile, se externa. Nu simtea insa nicio dorinta de a reveni la viata lui obisnuita. Nu mai vedea rostul de a termina facultatea pe care o incepuse de mai putin de un an, nici nu mai simtea nicio placere de a sta in compania prietenilor sai. Ajunse la concluzia ca singurul lucru pe care vroia sa-l faca este sa fuga undeva cat mai departe de casa. Isi dorea sa lase totul in urma, pentru ca acasa totul ii amintea de Lidia. Era major, astfel ca parintii sai nu avura niciun drept de a-l opri sa plece. Bineinteles, se rugara cu lacrimi in ochi de el sa ramana, dar nimic nu il indupleca pe Leon.

Pleca de acasa fara a avea o destinatie precisa. La inceput, se folosi de banii pe care ii stransese de-a lungul timpului. Apoi insa, cand acestia se terminara, fu nevoit sa se angajeze. Lucra in diverse locuri, care mai de care mai josnic. Asta nu il deranja totusi pentru ca nu mai era aceeasi persoana. Cu timpul, se obisnuise sa-si petreaca timpul liber in diverse localuri rau famate, unde isi cheltuia toti banii pe obiceiuri nu tocmai sanatoase precum bautura. Chiar isi facuse unii prieteni (sau mai degraba parteneri de pahar) destul de dubiosi.